Biofotoni: corpul uman emite lumină, comunica prin lumina şi este făcut din lumină

Biofotoni: corpul uman emite lumină, comunica prin lumina şi este făcut din lumină

Tot mai mult ştiinţa este de acord cu poezia despre experienţa umană directă: suntem mai mult decât atomi şi moleculele care ne compun corpul, suntem şi fiinţe de lumină. Biofotonii sunt emişi de corpul uman, pot fi eliberaţi prin intenţie mentală, şi ar putea modula procese fundamentale în cadrul comunicaţiilor intercelulare şi a ADN-ului.

Nimic nu este mai uimitor decât faptul extrem de improbabil că existăm. Adesea ignorăm acest fapt, uitând de realitatea că în loc de a fi ceva acolo, s-ar fi putut să nu fie absolut nimic, adică de ce există un univers (pregnant de conştient de el însuşi prin noi) şi nu oarece vid complet inconştient de el însuşi?

Aveţi în vedere că din lumină, aer, apă, minerale de bază din scoarţa pământului, şi din informaţia de cel puţin 3 miliarde de ani conţinuta în nucleul unei celule zigot diploide, este format corpul uman, iar în corpul acela un suflet capabil cel puţin să încerce să înţeleagă originile lui corporale şi spirituale.

Dată fiind nebunia condiţiei noastre existenţiale, şi a incarnării corporale ca un întreg, şi având în vedere că existenţa noastră pământească este parţial formată din lumină soarelui şi cere consumul continuu de lumină solară condensată sub forma hranei, nu ar suna prea exagerat că trupul nostru emite lumina.

Într-adevăr, corpul uman emite biofotoni, cunoscuţi de asemenea că emisii fotonice ultra-slabe (ultraweak photon emissions – UPE), cu o vizibilitate de 1 000 de ori mai joasă decât sensibilitatea ochiului nostru liber. Deşi nu vizibile pentru noi, aceste particule de lumină (sau unde, depinde cum le măsori) sunt parte a spectrului electromagnetic vizibil (380-780 nm) şi sunt detectabile prin instrumentaţie modernă sofisticată. [1], [2]

Ochiul fizic şi “mental” emite lumina

Ochiul însuşi, care este expus continuu la fotonii puternici ambientali ce trec prin diferitele ţesuturi oculare, emite emisii fotonice ultra-slabe induse de lumină vizibilă. [3] Chiar a fost lansată ipoteza că lumină vizibilă induce bioluminiscenţa decalată în cadrul ţesutului ocular expus, furnizând o explicaţie pentru originea imaginii retiniene remanente. [4]

Aceste emisii de lumină au mai fost corelate cu metabolismul energiei cerebrale şi stresul oxidativ din creierul mamiferelor. [5] [6] Şi totuşi emisiile bio fotonice nu sunt în mod necesare epifenomenale (secundare ca importanţă). Ipoteza lui Bókkon sugerează că fotonii eliberaţi prin procese chimice în cadrul creierului produc imagini biofizice în timpul imageriei vizuale, iar un studiu recent a găsit că atunci când subiecţii şi-au imaginat în mod activ lumină într-un mediu foarte întunecos, intenţia lor a produs o semnificativă creştere a emisiilor fotonice ultra slabe. [7] Acest lucru este consistent cu un punct de vedere emergent conform căruia biofotonii nu sunt doar produse secundare celular metabolice, ci mai degrabă, deoarece intensitatea biofotonilor poate fi considerată mai înaltă în interiorul celulei decât în exteriorul acesteia, este posibil ca mintea să acceseze acest gradient (diferenţă) de energie pentru a crea imagini biofizice intrinseci în timpul percepţiei şi imageriei vizuale. [8]

Celulele şi ADN-ul nostru utilizează biofotonii pentru a stoca şi comunica informaţie

Aparent biofotonii sunt utilizaţi de către celulele multor organisme vii pentru a comunica, ceea ce facilitează transferul de energie/informaţie care este de câteva ordine de mărime mai rapid decât difuzia chimică. Potrivit unui studiu din 2010, “Comunicaţia de la celula la celulă prin biofotoni a fost demonstrată la plante, bacterii, granulocite neutrofile animale şi la celulele renale [9]. Cercetătorii au fost capabili să demonstreze că “… stimularea prin lumina de spectre diferite (infraroşu, roşu, galben, albastru, verde şi alb) la un capăt al senzorului spinal sau al rădăcinii nervului motor a avut ca rezultat o semnificativă sporire a activităţii bio fotonice la celălalt capăt”. Cercetătorii au interpretat descoperirea lor sugerând că “stimularea prin lumina ar putea genera biofotoni care circulă de-a lungul fibrelor nervoase, probabil că semnale de comunicaţie neurală”.

Chiar şi când ajungem la nivelul molecular al genomului nostru, şi ADN-ul poate fi identificat că o sursă de emisii bio fotonice. Un autor propune că ADN-ul este atât de dependent de biofotoni, încât are proprietăţi asemănătoare laserului excimer, dându-i putinţă să existe într-o stare stabilă departe de pragul echilibrului termic. [10]

Tehnic vorbind, un biofoton este o particulă elementară sau o cuanta de lumină de origine ne-termică în spectrul vizibil şi ultraviolet, emisă de un sistem biologic. Se crede în general despre ei că sunt produşi ca rezultat al metabolismului energetic în cadrul celulelor noastre, sau mai formal ca un “… produs secundar al reacţiilor biochimice în care moleculele excitate sunt produse prin procese bioenergetica care implică specii de molecule reactive conţinând oxigen” [11]

Producerea circadiana de biofotoni a corpului

Deoarece metabolismul corpului se schimbă într-o manieră circadiana, emisiile de biofotoni variază de asemenea de-a lungul axei temporale diurne. [12] Cercetările au cartat locaţiile anatomice distincte din cadrul corpului unde emisiile bio fotonice sunt mai puternice şi mai slabe, depinzând de momentul zilei.

În general fluctuaţiile numărătorii fotonilor în cadrul corpului au fost mai mici dimineaţa decât după-masă. Regiunea torace abdomen emitea mai puţin şi mai constant. Extremităţile superioare şi regiunea capului emiteau cel mai mult şi tot mai intens de-a lungul zilei. Analiza spectrală a emisiilor joase, intermediare şi înalte din partea superioară frontală a piciorului drept, a frunţii şi a palmelor în gama de sensibilitate a fotomultiplicatorului a arătat o mai largă contribuţie a domeniului 420-470 din spectrul emisiilor spontane decât la mână în toamna/iarna. Spectrul luminiscentei decalate de la mâna a arătat emisii majore în acelaşi domeniu că emisiile spontane.

Cercetătorii au concluzionat că “datele spectrale sugerează că măsurătorile ar putea la fel de bine să furnizeze date cantitative asupra modelului individual al proceselor peroxidative şi anti-oxidative în vivo”.

Meditaţia şi plantele afectează producerea biofotonilor

Cercetările au găsit că o diferenţă oxidativă mediată de stres la emisia bio fotonică între cei ce meditează faţă de cei ce nu meditează. Cei ce practica regulat meditaţia tind să aibă o mai joasă emisie fotonică ultra-slabă (UPE – ultra-weak photon emission), ceea ce se crede a fi rezultatul nivelului mai scăzut de reacţii ale radicalilor liberi petrecându-se în corpurile lor. Într-un studiu clinic implicând practicanţi ai Meditaţiei Transcendentale, cercetătorii au găsit că: cele mai joase intensităţi UPE au fost observate la doi subiecţi care meditau regulat. Analiza spectrală a UPE umană a sugerat că emisia ultra-slabă este probabil, cel puţin parţial, o reflecţie a reacţiilor radicalilor liberi dintr-un sistem viu. S-a documentat faptul că variatele schimbări fiziologice şi biochimice urmează practică pe termen lung a meditaţiei şi se deduce că meditaţia ar putea avea impact asupra activităţii radicalilor liberi. [13]

Interesant, o plantă binecunoscută pentru utilizările ei în reducerea stresului (incluzând micşorări măsurabile ale cortizolului) şi asociată cu stresul oxidativ amplificat, a fost testată clinic în reducerea nivelului de biofotoni emişi în subiecţii umani. Cunoscută ca rodiola, un studiu publicat în 2009 în jurnalul Phytotherapeutic Research (Cercetarea Fitoterapeutica) a găsit că cei ce consumau planta pentru o săptămână aveau o descreştere semnificativă în emisia de fotoni comparativ cu cei din grupul placebo. [14]

Pielea umană ar putea capta energia şi informaţia de la lumina soarelui

Poate cea mai extraordinară dintre toate este posibilitatea ca suprafaţa corpului nostru să conţină celule capabile de a capta eficient energia şi informaţia din radiaţia ultravioletă. Un studiu publicat în Jurnalul de Fotochimie şi Fotobiologie (Journal of Photochemistry and Photobiology) în 1993, intitulat “Iradierea artificială cu lumina solară induce emisii fotonice ultra-slabe în fibroblastele pielii umane”, a descoperit că atunci când lumina de la o sursă artificială de lumină cu spectru similar celui solar a fost aplicată fibroblastelor, atât celor de la subiecţii normali, cât şi celor de la cei cu afecţiunea xeroderma pigmentosum, caracterizată de mecanisme deficitare de reparare a ADN-ului, a indus emisii mult mai puternice (de 10-20 de ori) de fotoni ultra-slabi la grupul de xeroderma pigmentosum. Din acest experiment cercetătorii au tras concluzia “aceste date sugerează că celulele xeroderma pigmentosum tind să piardă capacitatea eficientă de stocare a fotonilor ultra-slabi, indicat existenta în celulele umane a unui eficient sistem intracelular de captare a fotonilor”. [15] Cercetări mai recente au mai identificat diferenţe măsurabile în emisia bio fotonică între celulele normale şi cele ale melanoamelor (tumorilor cancerigene ale pielii). [16]

Melanina este capabilă de a transforma energia luminii ultraviolete în căldura printr-un proces cunoscut ca şi “conversie internă ultrarapidă”; mai mult de 99,9% din radiaţia UV absorbită este transformată din lumină ultravioletă geno toxică (care deteriorează ADN-ul) în căldura inofensivă.

Dacă melanina poate converti lumină în căldură, nu cumva ar putea de asemenea transforma radiaţia UV în alte forme de energie folositoare din punct de vedere biologic/metabolic? Acest lucru s-ar putea să nu pară exagerat când se ia în consideraţie că până şi radiaţia gama, care extrem de toxică pentru majoritatea formelor de viaţă, este o sursă de subzistenţă pentru anumite tipuri de fungi şi bacterii.

Producerea de biofotoni de către corp este guvernată de forţele solară şi lunară

Se pare că ştiinţa modernă abia acum ajunge să recunoască abilitatea corpului uman de a primi şi emite energie şi informaţie direct de la lumina provenită de la Soare. [17]

Mai există şi o tot mai mare realizare a faptului că Soarele şi Luna afectează emisiile bio fotonice prin influenţele gravitaţionale. Recent, emisiile biofotonie de la germenii de grâu din Germania şi Brazilia au fost găsite ca fiind sincronizate transcontinental potrivit ritmurilor asociate cu mareea lunisolara. [18] De fapt, forţa mareica lunisolara, la care Soarele contribuie cu 30 % şi Luna cu 60 % din acceleraţia gravitaţională combinată, a fost găsită că regularizând un număr de trăsături ale creşterii plantelor pe Pământ. [19]

Intenţia ca forţa vie a fiziologiei

Chiar şi însăşi intenţia umană, aşa-numita fantoma din interiorul maşinii, ar putea avea o bază empirică în biofotoni.

Un comentariu recent publicat în jurnalul Investigaţie clinică şi intitulat “Dovezi despre puterea intenţiei/Evidence about the power of intention” adresează următoarele cuvinte în legătură cu acest subiect:

Intenţia este definită ca un gând direcţionat pentru a executa o acţiune determinată. Gândurile ţintite către un scop pot afecta obiecte neînsufleţite şi practic toate entităţile vii, de la organisme unicelulare până la fiinţele umane. Emisia de particule luminoase (biofotoni) pare să fie mecanismul prin care o intenţie îşi produce efectele. Toate organismele vii emit un curent constant de fotoni ca un mijloc de a îndrepta semnale non locale instantanee de la o parte a corpului la alta şi către lumea exterioară. Biofotonii sunt stocaţi în ADN-ul intracelular. Când organismul este bolnav, se produc schimbări în emisiile biofotonilor. Intenţia directă se manifestă pe ea însăşi că o energie electrică şi magnetică producând un flux ordonat de fotoni. Intenţiile noastre par să opereze că frecventa puternic coerente capabile să schimbe structura moleculară a materiei. Pentru că intenţia să fie efectivă, este necesar să se aleagă timpul potrivit. De fapt fiinţele vii sunt sincronizate reciproc între ele, dar şi cu pământul şi cu schimbările lui constante ale energiei magnetice. S-a arătat că energia gândului poate de asemenea schimba mediul. Hipnoză, fenomenul stigmatelor şi efectul placebo pot fi de asemenea considerate ca tipuri de intenţie, că instrucţiuni către creier, date în timpul unei anumite stări de conştiinţă. Cazurile de vindecări spontane sau la distanţă ale unor pacienţi extrem de grav bolnavi reprezintă situaţii de o intenţie extraordinar de intensă, de a controla boala ce ne ameninţă vieţile. Intenţia de a vindeca, dar şi convingerile persoanei bolnave în legătură cu eficacitatea influentelor vindecătoare favorizează vindecarea acesteia. În concluzie, studiile asupra gândurilor şi conştiinţei reies ca aspecte fundamentale şi nu ca simple epifenomene, şi care duc rapid la o profundă schimbare în paradigmele biologiei şi medicinei.

Deci aici ne aflăm. Ştiinţa este tot mai mult în acord cu experienţa umană directă: suntem mai mult decât atomii şi moleculele din care suntem compuşi, mai suntem şi fiinţe de lumină.

Surse pentru acest articol cuprind:

[1] Herbert Schwabl, Herbert Klima. Spontaneous ultraweak photon emission from biological systems and the endogenous light field. Forsch Komplementarmed Klass Naturheilkd. 2005 Apr; 12(2):84-9. PMID: 15947466

[2] Hugo J Niggli, Salvatore Tudisco, Giuseppe Privitera, Lee Ann Applegate, Agata Scordino, Franco Musumeci. Laser-ultraviolet-A-induced ultraweak photon emission în mammalian cells. J Biomed Opt. 2005 Mar-Apr; 10(2):024006. PMID: 15910080

[3] Chao Wang, István Bókkon, Jiapei Dai, István Antal. Spontaneous and visible light-induced ultraweak photon emission from rat eyes. Brain Res. 2011 Jan 19; 1369:1-9. Epub 2010 Oct 26. PMID: 21034725

[4] I Bókkon, R L P Vimal, C Wang, J Dai, V Salari, F Grass, I Antal. Visible light induced ocular delayed bioluminescence aş a possible origin of negative afterimage. J Photochem Photobiol B. 2011 May 3; 103(2):192-9. Epub 2011 Măr 23. PMID: 21463953

[5] M Kobayashi, M Takeda, T Sato, Y Yamazaki, K Kaneko, K Ito, H Kato, H Inaba. În vivo imaging of spontaneous ultraweak photon emission from a rat’s brain correlated with cerebral energy metabolism and oxidative stress. Neurosci Res. 1999 Jul; 34(2):103-13. PMID: 10498336

[6] Y Kataoka, Y Cui, A Yamagata, M Niigaki, T Hirohata, N Oishi, Y Watanabe. Activity-dependent neural tissue oxidation emits intrinsic ultraweak photons. Biochem Biophys Res Commun. 2001 Jul 27; 285(4):1007-11. PMID: 11467852

[7] B T Dotta, K S Saroka, M A Persinger. Increased photon emission from the head while imagining light în the dark îs correlated with changes în electroencephalographic power: support for Bókkon’s biophoton hypothesis. Neurosci Lett. 2012 Apr 4; 513(2):151-4. Epub 2012 Feb 17. PMID: 22343311

[8] I Bókkon, V Salari, J A Tuszynski, I Antal. Estimation of the number of biophotons involved în the visual perception of a single-object image: biophoton intensity can be considerably higher inside cells than outside. J Photochem Photobiol B. 2010 Sep 2; 100(3):160-6. Epub 2010 Jun 10. PMID: 20584615

[9] Yan Sun, Chao Wang, Jiapei Dai. Biophotons aş neural communication signals demonstrated by în situ biophoton autography. Photochem Photobiol Sci. 2010 Măr; 9(3):315-22. Epub 2010 Jan 21. PMID: 20221457

[10] F A Popp, W Nagl, K H Li, W Scholz, O Weingärtner, R Wolf. Biophoton emission. New evidence for coherence and DNA aş source. Cell Biophys. 1984 Măr; 6(1):33-52. PMID: 6204761

[11] Masaki Kobayashi, Daisuke Kikuchi, Hitoshi Okamura. Imaging of ultraweak spontaneous photon emission from human body displaying diurnal rhythm. PLoS One. 2009; 4(7): e6256. Epub 2009 Jul 16. PMID: 19606225

[12] Masaki Kobayashi, Daisuke Kikuchi, Hitoshi Okamura. Imaging of ultraweak spontaneous photon emission from human body displaying diurnal rhythm. PLoS One. 2009; 4(7): e6256. Epub 2009 Jul 16. PMID: 19606225

[13] Eduard P A Van Wijk, Heike Koch, Saskia Bosman, Roeland Van Wijk. Anatomic characterization of human ultra-weak photon emission în practitioners of transcendental meditation (TM) and control subjects. J Altern Complement Med. 2006 Jan-Feb; 12(1):31-8. PMID: 16494566

[14] F W G Schutgens, P Neogi, E P A van Wijk, R van Wijk, G Wikman, F A C Wiegant. The influence of adaptogens on ultraweak biophoton emission: a pilot-experiment. Phytother Res. 2009 Aug; 23(8):1103-8. PMID: 19170145

[15] H J Niggli. Artificial sunlight irradiation induces ultraweak photon emission în human skin fibroblasts. J Photochem Photobiol B. 1993 May; 18(2-3):281-5. PMID: 8350193

[16] Hugo J Niggli, Salvatore Tudisco, Giuseppe Privitera, Lee Ann Applegate, Agata Scordino, Franco Musumeci. Laser-ultraviolet-A-induced ultraweak photon emission în mammalian cells. J Biomed Opt. 2005 Mar-Apr; 10(2):024006. PMID: 15910080

[17] Janusz Slawinski. Photon emission from perturbed and dying organisms: biomedical perspectives. Forsch Komplementarmed Klass Naturheilkd. 2005 Apr; 12(2):90-5. PMID: 15947467

[18] Cristiano M Gallep, Thiago A Moraes, Samuel R Dos Santos, Peter W Barlow. Coincidence of biophoton emission by wheat seedlings during simultaneous, transcontinental germination tests. Protoplasma. 2013 Jun; 250(3):793-6. Epub 2012 Sep 26. PMID: 23011402

[19] Peter W Barlow, Joachim Fisahn. Lunisolar tidal force and the growth of plant roots, and some other of its effects on plant movements. Ann Bot. 2012 Jul; 110(2):301-18. Epub 2012 Măr 20. PMID: 22437666

http://www.greenmedinfo.com/blog/biophotons-human-body-emits-communicates-and-made-light?utm_source=www.GreenMedInfo.com&utm_campaign=d4a7f2513a-Greenmedinfo&utm_medium=email&utm_term=0_193c8492fb-d4a7f2513a-86848641 – biofotoni