sâmbătă, 16 martie 2019

Religia paranormalului in Rusia




In 1924, comisarul pooporului pentru educatie din URSS, A. Lunacearski a initiat demersurile infiintarii Comitetul Sovietic pentru Studierea Paranormalului. Chiar si Stalin care avea repulsie fata de acest domeniu pe care nu-l putea controla, nu l-a desfiintat in anii terorii, institutul ramanand activ pana a astazi. In jurul acestui pivot s-au dezvoltat, mai ales dupa moartea lui Stalin nu mai putin de 39 de institute stiintifice care studiaza si aplica psihotronica. Iata lista oficiala si programele derulate a celor mai importante dintre ele:

1. Departamanetul de fizica al Instituitului de Meteorologie. Universitatea din Moscova - . Instrumente psihotronice, Bioenergetica generala.

2. Departamentul de bioinformatica al Societatii de Stiinte Tehnice "A.S.Popov" din Moscova. Telepatie, efecte luminiscente de stabilizare telepatica, experiente psihedelice, Teoria ESP, experiente bioenergetice.

3. Departamanetul de fizica teoretica al Universitatii din Moscova. Psihokinezie, ESP, Teoria generala a telepatiei inclusiv teoria fluctoatiei.

4. Laboratorul de cercetare a perceptiei optice din Institutul pentru Transmisia Informatiei al Academiei de Stiinte a Rusiei-Moscova. Perceptia dermato-optica.

5. Institutul de Navigatie Aeriana- Moscova. Studii OZN.

6. Departamentul de geologie al Universitatii din Moscova. Radiestezie.

7. Academia de Stiinte Pedagogice- Moscova. Antrenament ESP.

8. Institutul de Cercetare a Radiatiilor si Biologie Fizico-Chimica a Academiei de Stiinte a Rusiei-Moscova. Electronografie Kirlian.

9. Institutul de Reflexologie. Cercetari psihokinetice.

10. Clinica de Neurofiziologie-Moscova. Telepatie si telepatie la animale pe baze emotionale.

11. Institutul de Tehnologii Avansate Bauman-Moscova. Multiple cercetari nedefinite, ESP, Telepatie.

12. Institutul de Energetica.-Moscova. Psihokinezie.

13. Institutul "Pavlov"-Moscova. ESP

14. Departamentul de Biofizica al Universitatii din Moscova. Electronografie Kirlian si alte activitati PSI.

15. Institul de Transmisie al Informatiei al Academiei de Stiinte a Rusiei - Moscova. PSI nedefinit.

Acestea sunt doar cateva din unitatile finanatate de KGB si GRU. Insa specialistii in psihotronica din SUA cred ca astazi, Rusia dezvolta cercetari si experimente cu precadere la Institutul " A.A Uhtomski" din St.Petersburg si la Universitatea de Stat Kirov din Alma Ata.

miercuri, 6 martie 2019

Daca Ferrucio Lamborghini era considerat un Michelangelo in domeniul auto, Ettore Bugatti era Da Vinci







Se spune ca omul cu ochii albastri, par castaniu de diferite nuante, fruntea larga si lata, nas perfect cu o usoara scobitura la radacina si barbia rotunda, este tipul omului migalos, disciplinat, bun organizator si sufletist, dar si orgolios, maniac al curateniei si ordinii, ambitios, cu predilectie pentru inventii tehnice, capabil sa duca la bun sfarsit orice idee care il pasioneaza.

De la pictura, la mecanica

Un astfel de om a fost si Ettore Bugatti, unul dintre cei mai reprezentativi oameni ai epocii de aur a automobilului si, in acelasi timp, cel mai original constructor de autoturisme si masini sport din istoria automobilismului mondial. El a realizat cea mai desavarsita imbinare intre performanta si estetica, lucru rar intalnit la acea vreme. Realizarile lui au exercitat o puternica influenta in tehnica construirii autoturismelor de mare viteza.
Inzestrat cu o imaginatie inca neintalnita la nimeni din acea apoca, si-a dedicat aceste calitati autoturismului, pe care l-a tratat cu personalitatea lui de artist, ca pe o fiinta vie. Talentul lui de bun observator al mecanicii - care l-a ajutat sa realizeze cei mai ridicati parametri de functionare a motoarelor - si de mare artist in constructia masinilor, nu au fost atinse ulterior nici de Ferrucio Lamborghini, pe care constructorii de automobile l-au botezat "un Michelangelo in domeniul auto".
Ettore Bugatti s-a nascut in anul 1881 la Milano, intr-o familie de artisti. Impreuna cu fratele sau mai mare Rembrandt, primeste primele notiuni despre artele frumoase de la tatal sau, Carlo Bugatti, arhitect si pictor. Dar Bugatti nu a indragit artele frumoase pe care incepuse sa le studieze si a refuzat sa urmeze scoala superioara de belle-arte. Voia sa imbratiseze tehnica mecanicii si in special constructia de autoturisme.

- Dragi prieteni - s-a adresat el intr-o zi unui grup de baieti de varsta lui - voi stiti ce este un autoturism? Daca nu stiti, va spun eu: este o jucarie mai mare, cu motor si volan, si, as zice, ca este o fiinta vie, frumoasa, in fata careia sa stai si s-o admiri.

- Asa o fi Ettore, precum spui - i-a raspuns unul din prieteni - dar spune-ne, acum, dupa ce ai absolvit scoala medie de pictura, nu vrei sa urmezi si scoala superioara de belle-arte la Roma sau Paris?

- Nu, dragi prieteni; am de gand sa ma angajez ucenic si lucrator in diverse ateliere de macanica auto. Trebuie sa va spun ca parintii mei sunt contra dorintei mele, dar cu banii ce-i voi castiga, am sa urmez si studiile superioare de mecanica, specialitate auto. Am aceasta ambitie si nu ma las de ea. Poate ca mai tarziu tata imi va da dreptate si va fi multumit cu meseria pe care am ales-o - conchide Ettore.


Primul automobil construit, prima victorie in motorsport

Primul autoturism realizat de Bugatti, dupa sase luni de activitate intr-un atelier mecanic auto din Milano, la Prinetti & Stucchi, este un triciclu, cu care se inscrie in cursa Verona-Mantua in 1898.
- Felicitari Ettore pentru locul intai ce l-ai ocupat in aceasta cursa si nu uita ca noi, prietenii tai, vom fi alaturi de tine!
- Va multumesc, prieteni dragi, ca ati tinut pumnii stransi pentru mine - le-a raspuns Ettore, plin de afectiune.

Pana la varsta de 19 ani, tanarul Bugatti participa la mai multe curse pentru masini usoare, activitate care-l ajuta sa studieze si sa-si imbogateasca experienta. Pana la sfarsitul anului 1900 construieste primul sau autoturism cu patru roti, numit Bugatti Type 1, cu ajutor financiar din partea tatalui sau. El se prezinta cu un alt automobil realizat de el, cu motor cu 4 cilindri in linie, la Expozitia Internationala de la Milano.

- Draga Ernesto, am vazut autoturismul lui Ettore in sala Expozitiei, dar nu stiu unde este el acum; tu l-ai vazut?
- Nu draga Bindo; as vrea sa-l intalnesc si eu. Hai sa-l cautam impreuna!
Ettore se afla in biroul Expozitiei, acolo unde juriul ii inmana, cu felicitari, premiul intai al Expozitiei.
- Bravo, Ettore; suntem mandri de premiul obtinut si iti dorim si pe mai departe noi succes. Eu si cu Bindo - zise Ernesto - te vom ajuta sa-ti realizezi toate planurile de viitor, desigur, in limita posibilitatilor noastre.

Si iata-l pe Bugatti, care nu implinise 20 de ani, campion de curse si laureat al unei Expozitii Internationale. La aceasta Expozitie venise si domnul Jean Dubois, reprezentantul fabricii de automobile Dietrich, de langa Strasbourg. Voia neaparat sa vorbeasca cu Bugatti.

- Domnule Bugatti, imi dati voie sa ma prezint: ma numesc Jean Dubois si sunt reprezentantul legal al fabricii de automobile Dietrich de langa Strasbourg. Ce ati spune daca v-am oferi un contract cu fabrica noastra? La noi aveti largi posibilitati ca sa realizati cateva tipuri de autototurisme originale. Ati putea semna acest contract acum sau dupa ce va mai ganditi?

- Chiar acum, domnule Dubois - raspunde plin de bucurie tanarul Bugatti.
- Atunci haideti sa mergem la Primarie pentru a-l legaliza - zise Dubois.

La Primarie au aflat ca un astfel de contract nu poate fi legalizat, deoarece Bugatti nu implinise varsta majoratului.
- Domnule Dubois - se adresa Bugatti - va rog sa ramaneti aici; intr-o ora sunt aici cu tata.
Dupa ce l-a pus in tema pe tatal sau, Carlo i-a zis:
- Da fiule, am sa merg cu tine la Primarie, dar tine minte ce-ti spun: printre straini nu vei fi ca la tine acasa!

Contractul a fost legalizat si iata-l pe tanarul Bugatti pe pamantul german, la uzina Niederbronn a Baronului de Dietrich. Acesta avea doua fabrici, una in Franta si una in Germania, iar Ettore a fost trimis la cea din Germania. Aici a invatat unele taine ale meseriei de constructor de autoturisme.
De la angajat, la patron de fabrica auto de prestigiu
In decurs de trei ani a realizat mai multe tipuri originale de autoturisme, care au trezit interesul patronilor. Din 1902 pana in 1904 el realizeaza aproximativ 100 de automobile numite Type 3/4 si Type 5/6. Insa dupa aceasta perioada, el se imprieteneste cu Emile Mathis si, impreuna, dau drumul unei companii numite "Mathis-Hermes (Licence Bugatti)", care fabrica automobile noi.
Parteneriatul cu Mathis e scurt si Bugatti ajunge sa isi deschida propriul centru de cercetare in domniul auto. Aici intareste relatiile cu producatorul german de masini Deutz, care era un partener in productia de autoturisme, si devine Director de Productie al uzinei. La Deutz realizeaza alte cateva modele noi, dar, in acelasi timp, isi amenajeaza un atelier propriu in pivnita locuintei sale. Aici ia nastere un model sport, cu motor in 4 cilindri de 1100 cmc si 300 kg in greutate, capabil sa atinga 100 km/h.

La un miting de aviatie din 1909, evolueaza si pilotul francez Louis Bleriot, care a facut prima traversare cu avionul a Canalului Manecii, acesta fiind un fel de erou si vedeta internationala. 
Pilotul are prilejul sa admire micul autoturism sport al lui Bugatti.

- Domnule Bleriot - se adresa unul din organizatorii mitingului - dumnealui este proprietarul si constructorul autoturismului pe care l-ati admirat, se numeste Ettore Bugatti.
- Imi pare bine de cunostinta, domnule Bugatti.

Dupa ce si-au dat mana prieteneste, dar si voiniceste, Bleriot il intreaba:

- Va rog sa-mi spuneti, domnule Bugatti, daca imi puteti construi un autoturism identic cu acesta.
- Da, domnule Bleriot, in patru luni il veti avea - raspunse Bugatti plin de afectiune. Aceasta solicitare era inca o afirmare pentru tanarul constructor.


Fabrica mai curata ca o farmacie

O etapa noua in activitatea de proiectant si constructor de autoturisme a lui Bugatti incepe odata cu infiintarea fabricii Automobiles E. Bugatti, in 1909, in orasul Molsheim, german la acea vreme, in regiunea Alzacia, care acum se afla pe teritoriul Frantei. Fabrica Bugatti a fost amenajata in cladirile unei foste fabrici de vopsele. In ateliere, totul era de fabricatie proprie, totul era nichelat, cromat si lustruit, chiar si clantele, broastele si balamalele usilor.
Domnea peste tot curatenia, iar piesele de aluminiu si de otel lustruite erau manipulate cu manusi speciale.

- Draga Ettore, il intreaba prietenul lui din copilarie, Ernesto, care i-a vizitat fabrica - am observat ca din lazile cu scule si unelte lipsesc ciocanele; pot angajatii tai sa lucreze fara ele?
- Desigur Ernesto - raspunde Ettore privindu-l prietenos - ciocanele nu au ce cauta intr-o fabrica de autoturisme, unde piesele trebuie sa se imbine usor, fara brutalitate.
- Dar, te rog sa-mi spui Ettore, cati proiectanti si desenatori ai in prezent la dispozitia ta?
- Acum, la mijlocul anului 1923, fabrica mea are un singur proiectant care este si desenator; acela este cel ce-ti vorbeste, draga Ernesto. Pot afirma cu tarie ca arta nu se poate invata fara sa muncesti in proiectare cat si in executie; daca realizarea este mediocra, este preferabil sa renunti.

Bugatti a avut marele merit ca a stiut sa se inconjoare de colaboratori exceptional de capabili - ingineri, maistri, mecanici de inalta calificare, pe care ii considera ca facand parte din propria sa familie.
La o intrecere automobilistica disputata in 1927 la Miramose, Bugatti l-a intalnit si pe Jean Calcianu, alergator din partea tarii noastre, care conducea un Bugatti.

- Domnule Calcianu, am urmarit cu mult interes evolutia dvs. in acest concurs si mi-a placut foarte mult - ii spuse Bugatti pe un ton prietenos. Se poate mandri tara dvs. cu calitatile ce le aveti. Nu ati vrea sa lucrati la fabrica mea?
- Domnule Bugatti, accept cu placere propunerea ce mi-o faceti, dar sa stiti ca nu voi putea lucra prea mult timp la dvs., caci am si eu unele chestiuni.

- Bine domnule Calcianu, portile fabricii Bugatti sunt deschise oricand pentru dvs.; va astept cu placere.
 Si J. Calcianu s-a tinut de cuvant.


Fiecare piesa a masinii, semnata de cel care a facut-o.

Unul din secretele succeselor lui Bugatti a fost faptul ca a reusit sa insufle colaboratorilor sai ambitia ca din mainile lor sa iasa numai "bijuterii mecanice" care sa uimeasca lumea prin subtilitate, finete si performante din cele mai senzationale.

- Bijuteriile mecanice pe care dvs. le realizati aproape artizanal, sa constituie mandria noastra si a Frantei - le spunea adesea Bugatti colaboratorilor sai. 
Sa nu uitati ca aceste bijuterii sunt cumparate de cei care nu se uita la bani, dar care pretind calitate, silentiozitate si durabilitate, fiindca au o mare incredere in prestigiul fabricii noastre. 
Fiecare sa va semnati pe piesele ce le lucrati, asa cum s-a stabilit la inceput; toate semnaturile la un loc reprezinta cartea de vizita a fabricii.
Dar pentru Bugatti ramanea un concurent pe glob ce-l intrecea ca perfectiune mecanica, un gigant fata de el, care il obseda in orgoliul sau. 
Era Rolls-Royce, "The best car of the World", faimos nu numai din punct de vedere calitativ si garantie, dar si ca pret. Bugatti, om cu o ambitie dusa pana la manie, dar constient de potentialul lui "artizanal", nu putea sa sufere suprematia cu nuanta de ingamfare a firmei Rolls-Royce. Simtea cum i se pune incet o piatra de moara pe inima si nu stia cum s-o indeparteze. Dar o intamplare placuta l-a ambitionat si astfel a realizat un autoturism, ale carui calitati nu au fost atinse pana astazi.


Jignirea suprema din partea Rolls-Royce

In dupa-amiaza unei zile a lunii august 1928, Bugatti a acceptat sa se intalneasca cu un om de afaceri pe nume Pierre Dupont, in separeul cafenelei Central din Molsheim. N-a apucat bine sa intre in separeul stabilit, cand de pe un scaun se ridica Dupont si, cu un ton bine ales, i se adreseaza lui Bugatti:

- Stimate domnule Bugatti, imi pare bine ca ati acceptat aceasta intalnire; dar va rog sa-mi dati voie sa v-o prezint pe lady Marry, o buna cunostinta de-a mea, care lucreaza la uzinele Rolls-Royce in calitate de comis-voiajor. Si un mic amanunt: lady Marry este nepoata "batranului" presedinte-director Frederick Henry Royce - incheie Dupont cu un ton confidential.

- Ettore Bugatti - se prezinta acesta, tulburat si cu un nod in cat, refuzand a saruta mana pe care frumoasa lady i-o inaintase. Inca o data aude numele firmei care il obseda si pe al presedintelui acesteia.

- Daca nu sunt prea indiscret, lady Marry, ce v-a determinat sa veniti in acest oras? - o intreaba Bugatti cu o voce tremuranda.

- Domnule Bugatti, am avut de rezolvat la Strasbourg unele probleme comerciale ale firmei si buna mea cunostinta, domnul Dupont, pe care l-am intalnit acolo, a binevoit sa ma aduca cu masina sa in acest oras, pentru a-l vizita. 
Inainte de ora pranzului am fost plimbata cu un autoturism marca Bugatti, si din viteza de croaziera a masinii, am vazut tot orasul, inclusiv fabrica dvs., inconjurata de multe parcuri. Mi-a placut orasul, mai ales curatenia care domneste aici. Am luat cunostinta si de calitatile autoturismului construit de dvs; nu am de gand sa va necajesc sau sa va sfidez, dar sa stiti de la mine, care stiu sa apreciez o masina si s-o conduc, ca cel mai bun autoturism de pe glob ramane tot marca Rolls-Royce.
Pana acum nu s-a nascut acel constructor care sa produca un autoturism de talia unui Rolls-Royce - incheie lady Marry cu un ton sfidator si categoric.

La auzul celor spuse de aceasta, Bugatti nu a mai putut sa formuleze o replica, deoarece un fulger fara tunet si lumina l-a scuturat din cap pana in picioare. Nodul din gat luase amploare. Oare - gandi Bugatti - nu cumva aceasta lady a fost trimisa chiar de "batranul" pentru a ma sfida? Cine stie? A plecat de la aceasta intalnire clatinandu-se pe picioare, iar piatra de moara de pe inima crescuse in greutate.

A doua zi, Bugatti a adunat toti angajatii din fabrica si le-a povestit cele intamplate in ziua precedenta la cafeneaua Central. In unanimitate s-a hotarat ca trebuie sa realizeze un autoturism, care sa serveasca drept replica la sfidarea ce le-a fost transmisa prin lady Marry. S-a mai hotarat ca totul sa fie secret.



Cum a luat nastere cea mai luxoasa masina din univers

Suntem in vara lui 1929 si iata ca apare primul autoturism dorit, pe care Bugatti l-a numit "La Royale", iar englezii "Golden Bug", adica Bugatti-ul de aur.

Acesta invita discret pe cei mai buni piloti de curse ai vremii - Constantini, Goux si Charavel, ca sa-i incerce prototipul. Dupa ce au efectuat toate probele, Charavel, alaturi de ceilalti doi colegi, ii spune:
- Domnule Bugatti, noi am ramas supefiati de calitatile neobisnuite ale acestui autoturism; asa ceva pana acum nu am intalnit si consideram ca este o adevarata minune a vremii. In cate exemplare il veti fabrica?
- In numai sapte exemplare, din care sase le voi vinde celor ce pot plati greutatea lui in aur - raspunde acesta surazand si plin de voie buna.
Bugatti continua personal probele, folosind cele mai dificile drumuri din Alpi, Pirinei si nordul Italiei. In anul 1930 au aparut si celelalte sase exemplare. Principalele caracteristici ale acestui fenomenal autoturism sunt impresionante.


Bugatti Royale, masina cu garantie pe viata   


Motorul are 1.4 metri lungime, 8 cilindri in linie, 125 mm alezaj, 130 mm cursa, cilindree de 12,760 litri, 300 cp la 1700 rpm, turatia maxima 2000 rpm, greutate 350 kg, din care numai vilbrochenul cantarea 137,5 kg si se sprijinea pe 9 paliere; arborele cu came montat in chiulasa turnata dintr-o bucata cu blocul; 3 supape pe cilindru (2 de aspiratie, 1 de evacuare), 2 carburatoare, aprindere cu magnetou si cu bobina, dupa nevoie in caz de pana. 
Din interiorul autoturismului nu se putea percepe daca motorul functioneaza sau nu, iar zgomotul tobei de esapament de-abia se auzea. Si un amanunt uimitor: motorul acestui autoturism nu poseda nicio garnitura, totul era perfect ajustat, astfel ca sa nu apara nicio picatura de apa, ulei sau vaselina.
Ampatamentul acestei masini masura 4,57 metri, cel mai mare pentru o masina de turism la acea vreme. Puntea din fata tubulara, din doua bucati unite la mijloc prin manson filetat, pentru a permite si eventuale modificari ale ecartamentului, era un brevet Bugatti si exprima o rara finete constructiva.
Prin ea treceau cele doua arcuri din fata, in acelasi stil ca la masinile de curse. Franele mecanice, deosebit de puternice, erau racite de jantele din aluminiu, desenate in chip de turbina, care suflau aer in tamburi. Cate patru amortizoare la fiecare punte asigurau o suspensie exceptionala, suficient de rigida si totusi extrem de comoda, permitand rulajul rapid pe viraje fara vreo tendinta de derapaj.
Atat directia, cat si franele, erau servo-asistate, nici nu se putea conduce altfel un autoturism care cantarea 3 tone. Diferentialul era unit cu cutia de viteze, care era prevazuta cu 3 trepte; caseta satelitilor putea fi blocata manual pentru drumuri cu noroi sau zapada. Viteza maxima 200 km/h, cu un consum la aceasta viteza de numai 5 litri/100 km. Aceste sapte automobile erau garantate pe viata, indiferent de numarul anilor sau kilometrilor parcursi.

Dintre aceste 7 automobile senzationale, unul a fost comandat initial de Regele Romaniei Carol, care insa nu l-a mai primit din cauza inceperii celui de-Al Doilea Razboi Mondial.


Testul paharului cu apa pe motor

La inceputul toamnei anului 1930, Bugatti invita pe cei mai talentati constructori de automobile, inclusiv pe rivalul sau, Rolls-Royce, si pe celebri piloti ai vremii - Chiron si Conelli - de a veni la Molsheim, pentru a asista la "testul paharului cu apa", lucru neauzit pana atunci. Toti au fost prezenti.
In ziua de 15 octombrie, orele 10, Bugatti aliniaza in piata din centrul orasului Molsheim cele sapte autoturisme si, in fata multimii, efectueaza acest test. Dupa ce motoarele au fost puse la ralanti la 200-250 rpm, pe fiecare capota a asezat un pahar cu apa. In linistea ce s-a asternut, cei prezenti priveau cand spre un pahar, cand spre altul. Unora nu le venea sa creada ce vad si se tot frecau la ochi crezand ca nu vad bine.

Toti au ramas uimiti cand au vazut ca suprafata apei din pahare a ramas tot timpul perfect linistita, nu inregistra nicio vibratie, nicio trepidatie. Parca o mana nevazuta - multiplicata in sapte exemplare - ridicase imperceptibil paharele cu apa. Era, intr-adevar, mana care proiectase si construise aceste autoturisme, ale caror motoare, in mersul lor rotund, nu produceau nici cea mai mica vibratie sau trepidatie. Multimea a inceput sa aplaude cu frenezie, iar unii aruncau cu palariile in sus, de bucurie, ca au fost martorii unei "minuni".

- Domnule Bugatti - se adresa Conelli - am tinut sa fiu ultimul care sa va felicite pentru acest uimitor si memorabil test, unic in istoria automobilului, si sa nu-mi luati in nume de rau indrazneala de a va spune sincer, ca ziarele nu au gresit cu nimic atunci cand, in urma cu doi ani si ceva v-au numit "Vrajitorul din Molsheim".

- Multumesc, domnule Conelli - raspunsese zambind Bugatti - si va apreciez sinceritate. Testul paharului cu apa, prezentat aici in public, face parte din certificatul de calitate pe care il vom prezenta celor ce vor sa cumpere autoturismele noastre. Cat priveste denumirea ce mi-au dat-o ziaristii, consider ca acestia au o bogata imaginatie, pe care nu le-o poti suprima - incheie Bugatti cu o voce prietenoasa.


Elefantul bate Extazul

Este usor sa intelegem ca testul paharului cu apa a avut darul sa umbreasca faima uzinelor Rolls-Royce si a constituit, totodata, o indrazneala si o sfidare la adresa "batranului" Royce, care o trimisese pe lady Mary sa-l jigneasca pe Bugatti. Si tot ca o ironie si de dispret ostentativ la adresa lui Rolls-Royce, ce isi ornamenta radiatoarele cu o zeita in valuri de argint, care intruchipa masina de vis, Bugatti a asezat pe calandrul celor sapte autoturisme un elefant alb, ca simbol al raritatii, fortei si maretiei. Zeita celor de la Rolls-Royce se numea si atunci "Spirit of Ecstasy".

Cele 7 ornamente ale modelelor Royale au fost facute manual de fratele lui Ettore, Rembrandt Bugatti, de meserie sculptor

Ettore Bugatti a fabricat circa 60 de modele de autoturisme in diferite variante, insumand in total 9000 de exemplare. Dintre acestea, tipul 40, construit intre 1926 si 1930 in doar 900 de unitati, prezenta inca de atunci caracteristicile si performantele autoturismului de cilindree medie de astazi: 1,5 litri, 4 pistoane, 45 cp si o viteza maxima de 120 km/h. Aceste caracteristici, obisnuite astazi, erau uimitoare pentru acea vreme.

Bugatti a incetat din viata la varsta de 66 de ani, in 1947, la cateva luni dupa ce a avut satisfactia de a vedea un autoturism construit de el, care castigase cursa dotata cu Marele Premiu al Eliberarii. Si, ca toti "vrajitorii" care pastreaza cu gelozie tainele unor meserii si apoi le duc cu ei in mormant, tot asa si Bugatti a dus cu el in mormant mai mult taine: a silentiozitatii, a reglajului perfect al distributiei si carburatiei, al consumului minim de benzina, al racirii sabotilor de frana, al etansarii perfecte a motorului fara garnituri, etc...

Cert este ca numele Bugatti, readus in atentia publica dupa anii '90 datorita modelului EB110 si in zilele noastra multumita performantului Veyron,Chiron,..... , va ramane in istorie drept un sinonim cu perfectiunea si cu performanta. 

Din pacate, nu vom mai vedea vreodata asemenea "vrajitori" care sa obtina minuni tehnologice care te lasa cu gura cascata, din bagheta lor magica.

luni, 25 februarie 2019

Matriarhatul,... atunci când Terra a trăit bine,... fără războaie stupide




CULTUL FOCULUI -

Organizat de regina Hestia şi de ucenicele sale, cultul focului se întinde pe întreaga arie tracică, de la Marea Baltică până mai jos de Marea Mediterană, de la Nipru până dincolo de Tisa, unde în sec. IX, apare cetatea Vesprem.

O bună parte din „Tracia Mare„ era sub administraţia Geto-Dacă.
Încă din început, poporul dac apare în documentele vremii ca legat de această străbună vatră.
Din perioada matriarhatului (până în anul 1900 î.Hr.), când cap al familiei era femeia,
Dacii apar ca popor independent condus de regina Hestia. 
Ea a organizat după un ritual, cultul focului sacru, la reşedinţa regală, în cetăţi, ca şi în vetrele locuinţelor Traco-Dacilor.

Focul, în general, era întreţinut ziua şi noaptea. Chiar numele Dacia, Dac, etimologic, cu toate discuţiile purtate de cercetători, trebuie pus în legătură cu cultul focului, cu focul în general, în jurul căruia se desfăşura întreaga viaţă mai întâi tribală şi apoi regală matriarhală şi patriarhală.

În Legea lui Manu, indianul Daksa era numele unui zeu, ca şi Dachsina = focul ceremoniilor sfinte. Dacia era ţara focului sacru, a focului continuu şi cuvântul este autohton. În legătură cu cultul focului la strămoşii Dacilor ar putea fi pus hidronimul „Râul de Foc„ din satul Comaniţa, judeţul Olt.

Tot în perioada matriarhatului se încadrează Bendis,care iniţial va fi fost regina Tracilor şi care după moarte a devenit zeiţă. 
În Lexiconul lui Hesighyos din Alexandria (sec. V sau VI), găsim înregistrată: „Bendis: Artemis la Traci; la atenieni sărbătoarea zeiţei Bendis. Busbaton: Artemis (Spun) tracii… marea zeiţă: Zice Aristofan despre Bendis, căci este zeiţă tracă.

În toate este vorba de nişte ucenice şi urmaşe ale reginei Hestia (Vesta), care-şi desfăşurau activitatea pro-fetică în jurul focului sacru.
Aici profetizau cele ce aveau să se întâmple şi dau sfaturi inspirate teuenergic.

Zeiţa Bendis apare în poziţie ecvestră „întruchipând-o simbolic pe femeia războinică. Aceasta are o ramură de brad (nu de măslin!) în mâna stângă sau câte o ramură în fiecare mână (…). Perechea masculină a zeiţei Bendis ar fi (susţine Herodot în persoană) zeul războiului, în mitologia greacă Ares„, respectiv Marte în mitologia romană. Ea ar fi fost regina amazoanelor înainte de Hestia. 

Hadrian Daicoviciu scrie că Bendis a fost „divinitatea feminină dacică şi tracică, zeiţă a lunii, a pădurilor şi a farmecelor„. Cultul Soarelui ceresc şi al Focului Sacru, s-a păstrat până în zilele noastre.
Pe stâlpii porţilor în mai toate judeţele Daco-României, apare sculptat Soarele. 

Cultura daco-română păstrează numeroase vestigii din perioada matriarhatului. Cităm aici faptul că în judeţul Bacău, lângă Moineşti la Poduri, „într-un sanctuar a fost descoperit un complex ritual format din 21 de statuete feminine păstrate într-un vas„. Dintre acestea, 15 sunt mai mari şi aşezate pe câte un „tron de lut ars„, iar 6 figurine „mai mici, fără tronuri şi decoruri„. Ele au fost numite „Soborul zeiţelor„.

O „Mare zeiţă„, s-a descoperit la Trufeşti, în judeţul Botoşani, ca şi în alte părţi; ea a fost datată în jurul anului 3000 î.Hr. Adăugăm la acestea, statuetele de lut ars, „printre care o zeitate feminină întruchipând cultul fertilităţii, al belşugului„, descoperită la Libcova, judeţul Caraş Severin, figurinele de lut de la Cârna (azi Dunăreni), judeţul Dolj, medalionul de lut ars cu imaginea zeiţei Diana-Bendis.
Vasile Pârvan spune că „divinitatea feminină getică era adorată şi ca Hestia„, „Marea zeiţă a pământului roditor şi hrănitor, existentă în Dacia „chiar înainte de venirea iranienilor„.

Din perioada matriarhatului se poate socoti că provine şi „mormântul princiar getic, tumular, descoperit recent lângă Durostor, la Savestari, pe o frescă murală care mai păstrează în culori, o căpetenie getă (ce) este eroizată sub forma cavalerului trac„ (o amazoană? n.a.). Acesta primeşte o cunună de aur de la o divinitate feminină aşezată pe un soclu (Artemida Regina sau o „Fortuna„ sau poate fi chiar zeiţa Hestia, regina de care am vorbit mai sus).

Lunga epocă a matriarhatului, în domeniul artelor plastice se remarcă prin o serie de figurine de lut ars, unele de o importanţă deosebită şi care se corelează cu informaţia documentară scrisă privitoare la regalitatea matriarhală Traco-Dacă, Traco-Getă. Ion Miclea şi Radu Florescu, în volumul Preistoria Daciei, apărut în condiţii tehnice ireproşabile, ne prezintă perlele artei străbune.

În legătură cu acestea cităm aprecierile cercetătorului Narcis Zărnescu: „Figurinele de lut, modelate de strămoşii noştri acum peste 8000 de ani (a căror stranie asemănare cu cele descoperite în culturile mesopotamiene Hassuna şi Samarra, nu a scăpat specialiştilor), judecând după templul descoperit la Căscioarele în apropierea Dunării şi datat circa 5000 înaintea erei noastre, ca şi după „tăbliţele de la Tărtăria (fază timpurie a civilizaţiei Turdas-Vinca, sfârşitul mileniului al VI-lea î.e.n.) sau după sutele de vase miniaturale acoperite cu semne liniare, ale unei scrieri mai vechi cu aproximativ 2000 de ani decât cea sumeriană.

Judecând aşadar, numai după aceste câteva „probe„ imposibil de falsificat, greu de trecut sub regimul tăcerii, ca să nu mai amintim de misteriosul „obiect de aluminiu„ descoperit în 1973 lângă Aiud şi datând din cuaternar, adică de circa un milion de ani, istoria, marea istorie a lumii, îşi are una dintre „origini„ şi în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Tot Narcis Zărnescu, dupa ce citează concluziile cercetătoarei Marija Gimbutaş, de care am amintit mai sus, încheie: „Constructorii de temple, producătorii de ceramică pictată şi de obiecte de cult, creatori de sculpturi şi de figurine, de zei şi ritualuri, strămoşii noştri, folosind o scriere hieratică încă de la sfârşitul mileniului al VI-lea î.e.n., ne îngăduie să pătrundem după mai bine de şaptezeci de veacuri, în pridvorul misterelor care-i înconjoară încă„.

Toate acestea presupun o viaţă statală organizată. Vasile Pârvan spunea că „divinitatea feminină getică adorată şi că Hestia„, „Marea Zeiţă„ a pământului roditor şi hrănitor, exista în Dacia, „chiar înainte de venirea iranienilor„. Pentru perioada matriarhatului pe Terra, să se vadă şi figurinele feminine descoperite în regiunea caucaziană. Tot din aceeaşi perioadă sunt figurinele feminine (antropomorfe) descoperite la Liubcova de arheologul Eugen Comşa.

În concluzie în epoca matriarhatului strămoşii traco-dacilor erau organizaţi administrativ într-un mare regat Dacia. Hestia a fost regină a strămoşilor Traco-Geţilor în această epocă. După moarte a devenit Mare Zeiţă, aşa cum au fost marile zeiţe ale căror statuete s-au descoperit pe teritoriul Daco-României.

Dokia-Hestia, după moarte, a fost adorată ca zeiţă a focului sacru.În perioada patriarhatului, regele Zalmoxis (cel dintâi rege cunoscut nominal) a intrat în legătură cu zeiţa Hestia, aşa după cum Moise intrase în legătură cu Iahve. Grecii au introdus în panteonul lor şi această zeiţă, fără să amintească de faptul că ea a fost regină şi zeiţă a Dacilor, un popor de cea mai înaltă cultură în antichitate.

Rectificăm aici eroarea unor istorici de a-l trece pe Zamolxis înaintea reginei Hestia. 
Cînd trăia Zamolxis (în sec. XIII î.Hr.), Hestia era zeificată, asemenea lui Iahve. Consemnarea documentară că Hestia ar fi fost regina sciţilor este o eroare. Sciţii numeau pe zeiţa focului Tabiti, aşa cum arăta izvorul citat. Hestia este numele dacic al reginei devenită zeiţă, nume pe care l-au adoptat tacit şi grecii, în timp ce romanii au numit-o Vesta, în fapt fiind vorba de una şi aceeaşi persoană care a trăit cu mult timp înainte de Hesiod (sec.VIII sau VII î.Hr.). Hestia apare la romani sub numele de Vesta, mult mai târziu. 

În legătură cu perioada matriarhatului şi gnosticismului primar, trebuie puse Sibilele, care au avut un rol benefic asupra lumii tracice. Aşa Sibiylla Erythrea „este o reprezentantă a înţelepciunii şi religiunii hiperboreilor sau pelasgilor din nordul Istrului (...)„.

„Oamenii din Elada mă numesc o femeie din altă ţară„ zice dânsa în oracolele sale. Armatele de apărare împotriva invadatorilor în perioada matriarhatului erau formate din amazoane. Ele erau luptătoare până mai târziu. Orfeu (în mitologia greacă) poet, muzician (fiul lui Giagros, regele Tracilor şi al muzei Caliope) „a murit ucis de femeile trace„.

Un studiu deosebit de interesant a publicat Pandele Olteanu, în revista Arca. Despre Sibila Eritreea, el spune că ea a scris trei cărţi cu profeţii, dintre care s-a păstrat ultima. Ea a profeţit între altele, Venirea lui Iisus, Învierea morţilor şi arderea pământului. Cartea este redactată în versuri. Destul de interesant este faptul că Sibilele apar şi în prezent în pictura exterioară alături de filosofi, la unele biserici ortodoxe.


IMPERII ANTICE PROSPERE ȘI PAȘNICE, CONDUSE DE FEMEI, DESPRE CARE ISTORICII NU VORBESC


Tema articolului de față nu este nicidecum utopică, fiind bazată pe o realitate istorică a relațiilor interumane pe Terra.
Au existat perioade în istoria omenirii, în care nu au fost războaie regionale și mondiale, cu milioane de victime nevinovate și cu distrugeri iraționale de bunuri produse prin inteligența și eforturile fizice ale unei mase largi de oameni.
Au existat epoci istorice în care era asigurat un climat propice dezvoltării omenirii, în mod pașnic și prosper.
Sunt epoci ale matriarhatului, în care femeile conduceau lumea.
În matriarhat, femeile dețineau prerogative de conducere ale societății umane, iar armele pe care le dețineau au fost folosite pentru a ține cumpăna dreaptă între femei și bărbați.
Cu alte cuvinte, pentru a disciplina masculii când aceștia o luau razna.
La finele ultimei epoci matriarhale au fost purtate războaie crâncene între femei și bărbați, aceștia din urmă considerând că puterea li se cuvine, întrucât dispuneau de mai multă forță fizică, în dauna informațiilor precare existe pe ”hard disk”-ul cerebral masculin.
Și au venit bărbații la conducerea planetei Pământ, cu armelor lor de distrugere în masă, cu poluarea solului, a subsolului, a apei pe care o bem, a aerului pe care îl respirăm și metode malefice de extincție a speciilor terestre, inclusiv ale speciei umane. Acestea sunt limitele raționamentului uman masculin. 

Sub raportul conexiunilor cerebrale, creierul feminin este mai performant decât cel masculin

Din punct de vedere funcțional, creierul feminin este mai evoluat (cu excepțiile de rigoare) decât creierul masculin. De pildă, în urma unor cercetări făcute la Universitatea Stanford (SUA), s-a demonstrat pe cale experimentală că detaliile-imagine stimulează la femei 9 centri nervoși, dispuși în ambele emisfere cerebrale. În creierul masculin la analiza detaliilor-imagine se activează numai 2 centri nervoși, într-o singură emisferă cerebrală. În creierul feminin există mai multe conexiuni și mai solide între cele două emisfere cerebrale decât în cel masculin. Experimentele efectuate la City University of New York, au arătat că bărbaţii întâmpină dificultăţi în a percepe corect culorile galben, verde şi albastru. Profesorul care a condus studiul, dr. Israel Abramov, afirmă că diferenţele înregistrate sunt la nivelul creierului uman. Totodată, s-a descoperit că femeile au capacitatea de a memora mai multe detalii decât bărbaţii. Alt studiu, publicat în jurnalul ştiinţific Biology of Sex Differeces, revelă faptul că femeile au simţul auzului, simțul gustului și simţul mirosului mai fine decât ale bărbaţilor. De exemplu, o femeie din Scoţia, Joy Milne, poate diagnostica după miros maladia Parkinson - lucru confirmat de cercetătorul dr. Tilo Kunath, de la Universitatea din Edinburgh. (Sursa: BBC) Prin urmare, a fost demonstrat pe calea cercetării științifice că femeile sunt mai bine dotate din punct de vedere cerebral, sunt mai inteligente și abile decât bărbații, putându-se vorbi chiar de două specii diferite.

Enigme ale creierului feminin

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină Harvard au ajuns la concluzia, că porțiuni din lobul frontal – responsabile cu luarea deciziilor și rezolvarea problemelor curente - și cortexul limbic ce se implică în reglarea emoțiilor, sunt mai extinse la femei decât la bărbați. Iar zona creierului ce ține de memoria pe termen scurt și orientarea în spațiu, este considerabil mai vastă la femei. (Sursa: New Scientist). Creierul feminin este capabil de adevărate miracole, datorită conexiunilor sale neuronale. De pildă, indiencei Shakuntala Devi, ce a fost supranumită computer uman pentru capacitatea extraordinară a creierului său, în anul 1980 i s-a pus întrebarea la Imperial College din Londra, cât face 7686369774870 înmulțit cu 2465099745779. A răspuns în 28 de secunde: 18947668177995426462773730. Cele 28 secunde au inclus calculul și răspunsul la întrebare. Iar în anul 1988, Shakuntala Devi fost testată de profesorul de psihologie dr. Arthur Jensen, de la Universitatea din California. Printre alte teste, a fost întrebată cât face radical din 61629875, sau să afle ce număr ridicat la puterea 15, face 170859375. Ea a calculat mai repede decât a reuşit profesorul Jensen să copieze răspunsurile date de computer.

Diferențe semnificative în favoarea femeilor se înregistrează și la comunicare verbală. Femeile sunt mai pricepute să comunice verbal cu interlocutori femei și bărbați. Femeile care au suferit un atac vascular cerebral își recapătă funcțiile vorbirii mai rapid decât bărbații în aceeași situație. Există diferențe neuroanatomice certe intre femei și bărbați. Femeile folosesc ambele emisfere ale creierului când vorbesc și procesează informații orale, în timp ce bărbații se folosesc de o singură emisferă. Din perspectivă patologică, bărbații suferă în număr mare de autism, dislexie, schizofrenie, sindromul Tourette, deficit de atenție. (Sursa: Dr.Margaret McCarthy, Universitatea Maryland, Baltimore).

Aceste revelații științifice sunt trecute cu vederea de către NASA, în problema zborurilor spațiale - sector în care activează prioritar bărbați.
În acest mod, NASA cheltuiește de-a surda sute de milioane dolari pentru remedierea unor scăpări ale creierului uman masculin.
De exemplu, un defect la oglinda telescopului Hubble nu a fost observat în timpul construcției sale și a fost necesară trimiterea unei noi misiuni spațiale, pentru remedierea acestei situații tehnice, telescop care a costat sute de milioane de dolari. Defectul tehnic la oglinda telescopului Hubble ar fi fost lesne de observat pe Pământ, înainte de lansare în spațiu, prin includerea unor femei în echipa de montaj.
De ce preferă NASA numai bărbați la construcții spațiale și la urmărirea navelor care evoluează în cosmos, rămâne o enigmă ce se cere a fi rezolvată în viitorul apropiat.

Omenirea este în acest sens în contradicție cu legile firii. În cadrul speciilor de animale sociale, femela are rol conducător, iar masculii se ocupă de protejarea familiei.

La elefanţi, lei, bizoni, lupi, mistreţi, hiene, manguste, lemurieni, orci, etc., femela alfa este cea care conduce turma, pentru că beneficiază inteligență şi simţ responsabil faţă de familie, superioare masculilor. Masculii rivali ucid, în primul rând puii femelelor, ce reprezintă viitorul speciei.
Când se întâlnesc doi masculi întotdeauna se iau la luptă, pentru a dovedi unul altuia supremația fizică, fără a se sinchisi de ravagiile pe care le fac în jurul lor în timpul încăierărilor.
Acest comportament aberant este specific psihologiei animale masculine.
Din păcate, bărbații nu au renunțat la acest obicei sângeros, făcând de-a lungul preistoriei și istoriei omenirii milioane de victime colaterale și distrugând bunuri materiale de importanță majoră pentru civilizația umană.

Războaie crâncene purtate în antichitate de bărbați împotriva femeilor 

Realitatea istorică a fost contrafăcută de către bărbați, prin distrugerea dovezilor preistorice și istorice pe toate continentele globului, ce atestau epoci ale matriarhatului și a imperiilor conduse de femei. Prezentăm în acest sens, câteva dintre vestigiile rămase, pe care istoricii bărbați le-au decretat că sunt legende.
Războiul cu implicații mondiale împotriva femeilor, nu s-a terminat cu preluarea prerogativelor de conducere a Terrei de către bărbați.

Luptele continuă în zilele noastre, la alt nivel tehnic.
De exemplu, în India se practică uciderea fetușilor de sex feminin, lăsând să se nască numai băieți.
Pentru acest lucru abominabil, medicii indieni folosesc ecografia pentru controlul femeilor însărcinate, pentru a le determina să avorteze fetuși de sex feminin.
Concomitent, bărbații continuă războiul împotriva femeilor prin varii mijloace, grosiere sau vădit sofisticate.
De pildă, bărbații au decretat că religiile sunt apanajul lor, în dauna adevărului istoric.