joi, 23 februarie 2012

marți, 21 februarie 2012

Dor de TATA



DOR DE TATA

Când sunt copiii noştri mici,
Noi pentru ei suntem “tătici”
Ce gingaş e şi sună bine:
“Tăticule, mi-e dor de tine!”

Dar anii trec şi deodată
Nu eşti tătic, acum esti “tată”
Dar şi aşa tot sună bine:
“Tată, îmi este dor de tine!”

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac
Din tată, tu devii “babac”
Şi vorba sună trist şi gol
“Babacule, mai dă-mi un pol!”

Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi “tataie”
Iar vorba ta în râs e luată
“Tataie, ia mai las-o baltă!…”

Şi-n anii care-ţi mai ramân,
Te vor numi doar “ăl bătrân”
Şi vorba lor te năuceşte:
“Bătrâne, ce-ţi mai trebuieşte?”

Copile, tu să ai ştiinţă -
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat şi ţi-am dat ţie.

Dar fă-mi te rog o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici ca în copilărie:
“Tăticule, mi-e dor de tine!”

autor necunoscut.