duminică, 21 august 2022

 


Este cafeaua bună pentru memorie?





Un expert în creier de la Harvard spune cum profită la maximum de beneficiile sale pentru sănătate.


Cafeaua este una dintre cele mai consumate băuturi din lume. Și cu volumul masiv de cercetări de astăzi despre modul în care ceea ce consumăm ne afectează sănătatea, nu este surprinzător faptul că aceste semințe măcinate sunt investigate.

Întrebarea este: în ce măsură consumul de cafea este bun pentru creierul tău?

În 2017, Boukje van Gelder și colegii ei au raportat despre 676 de bărbați în vârstă pe care i-au studiat timp de 10 ani pentru a vedea dacă cafeaua i-a protejat de declinul cognitiv. Ei au descoperit că bărbații care au băut cafea au avut mai puțin declin cognitiv decât cei care nu au băut.

Cel mai mare efect a fost observat la cei care au băut trei căni de cafea pe zi, cei care au băut mai mult sau mai puțin văzând efecte mai puțin dramatice.

Cum cafeaua poate proteja creierul și susține memoria

În calitate de psihiatru nutrițional, membru al facultății la Harvard Medical School și autor al cărții „This Is Your Brain on Food”, sunt cel mai constrâns de relația pozitivă dintre cafea și sănătatea noastră psihologică.



Iată doar câteva moduri cheie prin care cafeaua poate sprijini creierul:

Cofeina crește serotonina și acetilcolina, care pot stimula creierul și pot ajuta la stabilizarea barierei hemato-encefalice.

Micronutrienții polifenoli din cafea pot preveni deteriorarea țesuturilor de către radicalii liberi, precum și blocarea vaselor de sânge ale creierului.

Concentrații mari de trigonelină se găsesc în boabele de cafea, care pot activa și antioxidanții, protejând astfel vasele de sânge ale creierului.

Rețineți, totuși, că nu orice substanță din cafea este de ajutor. Cafeaua nefiltrată, de exemplu, conține uleiuri naturale numite diterpene, care măresc nivelul de colesterol LDL, ceea ce poate duce la îngroșarea și întărirea pereților arterelor din creier.


Cum să faci din cafea un stimulent pentru creier

Prin cercetările și studiile mele, am descoperit că cafeaua are mai multe efecte bune decât rele atunci când este consumată cu moderație.

Se recomandă două până la patru căni pe zi sau mai puțin de 400 de miligrame de cofeină. Consumul de boabe de cafea proaspăt măcinate, prăjite la culoare, poate reduce, de asemenea, substanțele chimice nedorite din băutură.

Iată cum beau cafea pentru a-și maximiza beneficiile de stimulare a creierului:

1. Exersează inteligența corporală

Cafeaua nu funcționează pentru toată lumea și poate avea efecte adverse, mai ales dacă este consumată în exces.

Pentru a decide cât de multă cofeină să consumi (sau dacă să o consumi deloc), acordă-te la inteligența înnăscută a corpului tău. Aceasta înseamnă să recunoașteți felul în care alimentele și băuturile vă fac să vă simțiți, apoi să acționați în consecință.

Dacă cafeaua nu te face să te simți bine după ce ai băut-o, probabil că nu este bună pentru corpul tău.


2. Faceți din cafea parte din rutina de dimineață

Rutinele de dimineață pot ajuta la creșterea aptitudinii creierului și a sentimentelor de scop. După ce meditez dimineața, voi bea un latte cu lapte auriu de turmeric, cu un shot de espresso.

mi-am făcut rețeta de lapte auriu cu bunica, așa că dacă îl beau nu numai că îmi îmbunătățește starea de spirit, dar îmi oferă și un sentiment de conexiune. Găsiți o modalitate la fel de satisfăcătoare de a face cafeaua parte a dimineții tale.


3. Tăiați cafenelele

Economisirea de bani și prepararea cafelei acasă îți oferă opțiunea de a folosi ingrediente sănătoase și de a le evita pe cele procesate care pot inflama intestinul și creierul.


Cercetările efectuate la șoareci sugerează că cofeina creează schimbări de lungă durată în creier. Animalele care au băut apă infuzată cu cofeină timp de două săptămâni au prezentat modificări ale tiparelor de activitate a genelor în multe tipuri de celule cerebrale, ceea ce duce la o scădere generală a sintezei proteinelor implicate în metabolism și o creștere a celor implicate în semnalizarea neuronală și plasticitatea. După o sarcină de învățare, șoarecii cu cofeină au prezentat o creștere mai mare a activității genelor implicate în procese precum formarea memoriei decât șoarecii care nu consumaseră cofeină.


Dr. Uma Naidoo este psihiatru nutrițional, membru al facultății la Harvard Medical School și director de psihiatrie nutrițională și stil de viață la Spitalul General Massachusetts. Ea este, de asemenea, autoarea celei mai bine vândute cărți „Acesta este creierul tău despre alimente: un ghid indispensabil pentru alimentele surprinzătoare care luptă împotriva depresiei, anxietății, PTSD, TOC, ADHD și multe altele”. 








sâmbătă, 16 martie 2019

Religia paranormalului in Rusia




In 1924, comisarul pooporului pentru educatie din URSS, A. Lunacearski a initiat demersurile infiintarii Comitetul Sovietic pentru Studierea Paranormalului. Chiar si Stalin care avea repulsie fata de acest domeniu pe care nu-l putea controla, nu l-a desfiintat in anii terorii, institutul ramanand activ pana a astazi. In jurul acestui pivot s-au dezvoltat, mai ales dupa moartea lui Stalin nu mai putin de 39 de institute stiintifice care studiaza si aplica psihotronica. Iata lista oficiala si programele derulate a celor mai importante dintre ele:

1. Departamanetul de fizica al Instituitului de Meteorologie. Universitatea din Moscova - . Instrumente psihotronice, Bioenergetica generala.

2. Departamentul de bioinformatica al Societatii de Stiinte Tehnice "A.S.Popov" din Moscova. Telepatie, efecte luminiscente de stabilizare telepatica, experiente psihedelice, Teoria ESP, experiente bioenergetice.

3. Departamanetul de fizica teoretica al Universitatii din Moscova. Psihokinezie, ESP, Teoria generala a telepatiei inclusiv teoria fluctoatiei.

4. Laboratorul de cercetare a perceptiei optice din Institutul pentru Transmisia Informatiei al Academiei de Stiinte a Rusiei-Moscova. Perceptia dermato-optica.

5. Institutul de Navigatie Aeriana- Moscova. Studii OZN.

6. Departamentul de geologie al Universitatii din Moscova. Radiestezie.

7. Academia de Stiinte Pedagogice- Moscova. Antrenament ESP.

8. Institutul de Cercetare a Radiatiilor si Biologie Fizico-Chimica a Academiei de Stiinte a Rusiei-Moscova. Electronografie Kirlian.

9. Institutul de Reflexologie. Cercetari psihokinetice.

10. Clinica de Neurofiziologie-Moscova. Telepatie si telepatie la animale pe baze emotionale.

11. Institutul de Tehnologii Avansate Bauman-Moscova. Multiple cercetari nedefinite, ESP, Telepatie.

12. Institutul de Energetica.-Moscova. Psihokinezie.

13. Institutul "Pavlov"-Moscova. ESP

14. Departamentul de Biofizica al Universitatii din Moscova. Electronografie Kirlian si alte activitati PSI.

15. Institul de Transmisie al Informatiei al Academiei de Stiinte a Rusiei - Moscova. PSI nedefinit.

Acestea sunt doar cateva din unitatile finanatate de KGB si GRU. Insa specialistii in psihotronica din SUA cred ca astazi, Rusia dezvolta cercetari si experimente cu precadere la Institutul " A.A Uhtomski" din St.Petersburg si la Universitatea de Stat Kirov din Alma Ata.

miercuri, 6 martie 2019

Daca Ferrucio Lamborghini era considerat un Michelangelo in domeniul auto, Ettore Bugatti era Da Vinci







Se spune ca omul cu ochii albastri, par castaniu de diferite nuante, fruntea larga si lata, nas perfect cu o usoara scobitura la radacina si barbia rotunda, este tipul omului migalos, disciplinat, bun organizator si sufletist, dar si orgolios, maniac al curateniei si ordinii, ambitios, cu predilectie pentru inventii tehnice, capabil sa duca la bun sfarsit orice idee care il pasioneaza.

De la pictura, la mecanica

Un astfel de om a fost si Ettore Bugatti, unul dintre cei mai reprezentativi oameni ai epocii de aur a automobilului si, in acelasi timp, cel mai original constructor de autoturisme si masini sport din istoria automobilismului mondial. El a realizat cea mai desavarsita imbinare intre performanta si estetica, lucru rar intalnit la acea vreme. Realizarile lui au exercitat o puternica influenta in tehnica construirii autoturismelor de mare viteza.
Inzestrat cu o imaginatie inca neintalnita la nimeni din acea apoca, si-a dedicat aceste calitati autoturismului, pe care l-a tratat cu personalitatea lui de artist, ca pe o fiinta vie. Talentul lui de bun observator al mecanicii - care l-a ajutat sa realizeze cei mai ridicati parametri de functionare a motoarelor - si de mare artist in constructia masinilor, nu au fost atinse ulterior nici de Ferrucio Lamborghini, pe care constructorii de automobile l-au botezat "un Michelangelo in domeniul auto".
Ettore Bugatti s-a nascut in anul 1881 la Milano, intr-o familie de artisti. Impreuna cu fratele sau mai mare Rembrandt, primeste primele notiuni despre artele frumoase de la tatal sau, Carlo Bugatti, arhitect si pictor. Dar Bugatti nu a indragit artele frumoase pe care incepuse sa le studieze si a refuzat sa urmeze scoala superioara de belle-arte. Voia sa imbratiseze tehnica mecanicii si in special constructia de autoturisme.

- Dragi prieteni - s-a adresat el intr-o zi unui grup de baieti de varsta lui - voi stiti ce este un autoturism? Daca nu stiti, va spun eu: este o jucarie mai mare, cu motor si volan, si, as zice, ca este o fiinta vie, frumoasa, in fata careia sa stai si s-o admiri.

- Asa o fi Ettore, precum spui - i-a raspuns unul din prieteni - dar spune-ne, acum, dupa ce ai absolvit scoala medie de pictura, nu vrei sa urmezi si scoala superioara de belle-arte la Roma sau Paris?

- Nu, dragi prieteni; am de gand sa ma angajez ucenic si lucrator in diverse ateliere de macanica auto. Trebuie sa va spun ca parintii mei sunt contra dorintei mele, dar cu banii ce-i voi castiga, am sa urmez si studiile superioare de mecanica, specialitate auto. Am aceasta ambitie si nu ma las de ea. Poate ca mai tarziu tata imi va da dreptate si va fi multumit cu meseria pe care am ales-o - conchide Ettore.


Primul automobil construit, prima victorie in motorsport

Primul autoturism realizat de Bugatti, dupa sase luni de activitate intr-un atelier mecanic auto din Milano, la Prinetti & Stucchi, este un triciclu, cu care se inscrie in cursa Verona-Mantua in 1898.
- Felicitari Ettore pentru locul intai ce l-ai ocupat in aceasta cursa si nu uita ca noi, prietenii tai, vom fi alaturi de tine!
- Va multumesc, prieteni dragi, ca ati tinut pumnii stransi pentru mine - le-a raspuns Ettore, plin de afectiune.

Pana la varsta de 19 ani, tanarul Bugatti participa la mai multe curse pentru masini usoare, activitate care-l ajuta sa studieze si sa-si imbogateasca experienta. Pana la sfarsitul anului 1900 construieste primul sau autoturism cu patru roti, numit Bugatti Type 1, cu ajutor financiar din partea tatalui sau. El se prezinta cu un alt automobil realizat de el, cu motor cu 4 cilindri in linie, la Expozitia Internationala de la Milano.

- Draga Ernesto, am vazut autoturismul lui Ettore in sala Expozitiei, dar nu stiu unde este el acum; tu l-ai vazut?
- Nu draga Bindo; as vrea sa-l intalnesc si eu. Hai sa-l cautam impreuna!
Ettore se afla in biroul Expozitiei, acolo unde juriul ii inmana, cu felicitari, premiul intai al Expozitiei.
- Bravo, Ettore; suntem mandri de premiul obtinut si iti dorim si pe mai departe noi succes. Eu si cu Bindo - zise Ernesto - te vom ajuta sa-ti realizezi toate planurile de viitor, desigur, in limita posibilitatilor noastre.

Si iata-l pe Bugatti, care nu implinise 20 de ani, campion de curse si laureat al unei Expozitii Internationale. La aceasta Expozitie venise si domnul Jean Dubois, reprezentantul fabricii de automobile Dietrich, de langa Strasbourg. Voia neaparat sa vorbeasca cu Bugatti.

- Domnule Bugatti, imi dati voie sa ma prezint: ma numesc Jean Dubois si sunt reprezentantul legal al fabricii de automobile Dietrich de langa Strasbourg. Ce ati spune daca v-am oferi un contract cu fabrica noastra? La noi aveti largi posibilitati ca sa realizati cateva tipuri de autototurisme originale. Ati putea semna acest contract acum sau dupa ce va mai ganditi?

- Chiar acum, domnule Dubois - raspunde plin de bucurie tanarul Bugatti.
- Atunci haideti sa mergem la Primarie pentru a-l legaliza - zise Dubois.

La Primarie au aflat ca un astfel de contract nu poate fi legalizat, deoarece Bugatti nu implinise varsta majoratului.
- Domnule Dubois - se adresa Bugatti - va rog sa ramaneti aici; intr-o ora sunt aici cu tata.
Dupa ce l-a pus in tema pe tatal sau, Carlo i-a zis:
- Da fiule, am sa merg cu tine la Primarie, dar tine minte ce-ti spun: printre straini nu vei fi ca la tine acasa!

Contractul a fost legalizat si iata-l pe tanarul Bugatti pe pamantul german, la uzina Niederbronn a Baronului de Dietrich. Acesta avea doua fabrici, una in Franta si una in Germania, iar Ettore a fost trimis la cea din Germania. Aici a invatat unele taine ale meseriei de constructor de autoturisme.
De la angajat, la patron de fabrica auto de prestigiu
In decurs de trei ani a realizat mai multe tipuri originale de autoturisme, care au trezit interesul patronilor. Din 1902 pana in 1904 el realizeaza aproximativ 100 de automobile numite Type 3/4 si Type 5/6. Insa dupa aceasta perioada, el se imprieteneste cu Emile Mathis si, impreuna, dau drumul unei companii numite "Mathis-Hermes (Licence Bugatti)", care fabrica automobile noi.
Parteneriatul cu Mathis e scurt si Bugatti ajunge sa isi deschida propriul centru de cercetare in domniul auto. Aici intareste relatiile cu producatorul german de masini Deutz, care era un partener in productia de autoturisme, si devine Director de Productie al uzinei. La Deutz realizeaza alte cateva modele noi, dar, in acelasi timp, isi amenajeaza un atelier propriu in pivnita locuintei sale. Aici ia nastere un model sport, cu motor in 4 cilindri de 1100 cmc si 300 kg in greutate, capabil sa atinga 100 km/h.

La un miting de aviatie din 1909, evolueaza si pilotul francez Louis Bleriot, care a facut prima traversare cu avionul a Canalului Manecii, acesta fiind un fel de erou si vedeta internationala. 
Pilotul are prilejul sa admire micul autoturism sport al lui Bugatti.

- Domnule Bleriot - se adresa unul din organizatorii mitingului - dumnealui este proprietarul si constructorul autoturismului pe care l-ati admirat, se numeste Ettore Bugatti.
- Imi pare bine de cunostinta, domnule Bugatti.

Dupa ce si-au dat mana prieteneste, dar si voiniceste, Bleriot il intreaba:

- Va rog sa-mi spuneti, domnule Bugatti, daca imi puteti construi un autoturism identic cu acesta.
- Da, domnule Bleriot, in patru luni il veti avea - raspunse Bugatti plin de afectiune. Aceasta solicitare era inca o afirmare pentru tanarul constructor.


Fabrica mai curata ca o farmacie

O etapa noua in activitatea de proiectant si constructor de autoturisme a lui Bugatti incepe odata cu infiintarea fabricii Automobiles E. Bugatti, in 1909, in orasul Molsheim, german la acea vreme, in regiunea Alzacia, care acum se afla pe teritoriul Frantei. Fabrica Bugatti a fost amenajata in cladirile unei foste fabrici de vopsele. In ateliere, totul era de fabricatie proprie, totul era nichelat, cromat si lustruit, chiar si clantele, broastele si balamalele usilor.
Domnea peste tot curatenia, iar piesele de aluminiu si de otel lustruite erau manipulate cu manusi speciale.

- Draga Ettore, il intreaba prietenul lui din copilarie, Ernesto, care i-a vizitat fabrica - am observat ca din lazile cu scule si unelte lipsesc ciocanele; pot angajatii tai sa lucreze fara ele?
- Desigur Ernesto - raspunde Ettore privindu-l prietenos - ciocanele nu au ce cauta intr-o fabrica de autoturisme, unde piesele trebuie sa se imbine usor, fara brutalitate.
- Dar, te rog sa-mi spui Ettore, cati proiectanti si desenatori ai in prezent la dispozitia ta?
- Acum, la mijlocul anului 1923, fabrica mea are un singur proiectant care este si desenator; acela este cel ce-ti vorbeste, draga Ernesto. Pot afirma cu tarie ca arta nu se poate invata fara sa muncesti in proiectare cat si in executie; daca realizarea este mediocra, este preferabil sa renunti.

Bugatti a avut marele merit ca a stiut sa se inconjoare de colaboratori exceptional de capabili - ingineri, maistri, mecanici de inalta calificare, pe care ii considera ca facand parte din propria sa familie.
La o intrecere automobilistica disputata in 1927 la Miramose, Bugatti l-a intalnit si pe Jean Calcianu, alergator din partea tarii noastre, care conducea un Bugatti.

- Domnule Calcianu, am urmarit cu mult interes evolutia dvs. in acest concurs si mi-a placut foarte mult - ii spuse Bugatti pe un ton prietenos. Se poate mandri tara dvs. cu calitatile ce le aveti. Nu ati vrea sa lucrati la fabrica mea?
- Domnule Bugatti, accept cu placere propunerea ce mi-o faceti, dar sa stiti ca nu voi putea lucra prea mult timp la dvs., caci am si eu unele chestiuni.

- Bine domnule Calcianu, portile fabricii Bugatti sunt deschise oricand pentru dvs.; va astept cu placere.
 Si J. Calcianu s-a tinut de cuvant.


Fiecare piesa a masinii, semnata de cel care a facut-o.

Unul din secretele succeselor lui Bugatti a fost faptul ca a reusit sa insufle colaboratorilor sai ambitia ca din mainile lor sa iasa numai "bijuterii mecanice" care sa uimeasca lumea prin subtilitate, finete si performante din cele mai senzationale.

- Bijuteriile mecanice pe care dvs. le realizati aproape artizanal, sa constituie mandria noastra si a Frantei - le spunea adesea Bugatti colaboratorilor sai. 
Sa nu uitati ca aceste bijuterii sunt cumparate de cei care nu se uita la bani, dar care pretind calitate, silentiozitate si durabilitate, fiindca au o mare incredere in prestigiul fabricii noastre. 
Fiecare sa va semnati pe piesele ce le lucrati, asa cum s-a stabilit la inceput; toate semnaturile la un loc reprezinta cartea de vizita a fabricii.
Dar pentru Bugatti ramanea un concurent pe glob ce-l intrecea ca perfectiune mecanica, un gigant fata de el, care il obseda in orgoliul sau. 
Era Rolls-Royce, "The best car of the World", faimos nu numai din punct de vedere calitativ si garantie, dar si ca pret. Bugatti, om cu o ambitie dusa pana la manie, dar constient de potentialul lui "artizanal", nu putea sa sufere suprematia cu nuanta de ingamfare a firmei Rolls-Royce. Simtea cum i se pune incet o piatra de moara pe inima si nu stia cum s-o indeparteze. Dar o intamplare placuta l-a ambitionat si astfel a realizat un autoturism, ale carui calitati nu au fost atinse pana astazi.


Jignirea suprema din partea Rolls-Royce

In dupa-amiaza unei zile a lunii august 1928, Bugatti a acceptat sa se intalneasca cu un om de afaceri pe nume Pierre Dupont, in separeul cafenelei Central din Molsheim. N-a apucat bine sa intre in separeul stabilit, cand de pe un scaun se ridica Dupont si, cu un ton bine ales, i se adreseaza lui Bugatti:

- Stimate domnule Bugatti, imi pare bine ca ati acceptat aceasta intalnire; dar va rog sa-mi dati voie sa v-o prezint pe lady Marry, o buna cunostinta de-a mea, care lucreaza la uzinele Rolls-Royce in calitate de comis-voiajor. Si un mic amanunt: lady Marry este nepoata "batranului" presedinte-director Frederick Henry Royce - incheie Dupont cu un ton confidential.

- Ettore Bugatti - se prezinta acesta, tulburat si cu un nod in cat, refuzand a saruta mana pe care frumoasa lady i-o inaintase. Inca o data aude numele firmei care il obseda si pe al presedintelui acesteia.

- Daca nu sunt prea indiscret, lady Marry, ce v-a determinat sa veniti in acest oras? - o intreaba Bugatti cu o voce tremuranda.

- Domnule Bugatti, am avut de rezolvat la Strasbourg unele probleme comerciale ale firmei si buna mea cunostinta, domnul Dupont, pe care l-am intalnit acolo, a binevoit sa ma aduca cu masina sa in acest oras, pentru a-l vizita. 
Inainte de ora pranzului am fost plimbata cu un autoturism marca Bugatti, si din viteza de croaziera a masinii, am vazut tot orasul, inclusiv fabrica dvs., inconjurata de multe parcuri. Mi-a placut orasul, mai ales curatenia care domneste aici. Am luat cunostinta si de calitatile autoturismului construit de dvs; nu am de gand sa va necajesc sau sa va sfidez, dar sa stiti de la mine, care stiu sa apreciez o masina si s-o conduc, ca cel mai bun autoturism de pe glob ramane tot marca Rolls-Royce.
Pana acum nu s-a nascut acel constructor care sa produca un autoturism de talia unui Rolls-Royce - incheie lady Marry cu un ton sfidator si categoric.

La auzul celor spuse de aceasta, Bugatti nu a mai putut sa formuleze o replica, deoarece un fulger fara tunet si lumina l-a scuturat din cap pana in picioare. Nodul din gat luase amploare. Oare - gandi Bugatti - nu cumva aceasta lady a fost trimisa chiar de "batranul" pentru a ma sfida? Cine stie? A plecat de la aceasta intalnire clatinandu-se pe picioare, iar piatra de moara de pe inima crescuse in greutate.

A doua zi, Bugatti a adunat toti angajatii din fabrica si le-a povestit cele intamplate in ziua precedenta la cafeneaua Central. In unanimitate s-a hotarat ca trebuie sa realizeze un autoturism, care sa serveasca drept replica la sfidarea ce le-a fost transmisa prin lady Marry. S-a mai hotarat ca totul sa fie secret.



Cum a luat nastere cea mai luxoasa masina din univers

Suntem in vara lui 1929 si iata ca apare primul autoturism dorit, pe care Bugatti l-a numit "La Royale", iar englezii "Golden Bug", adica Bugatti-ul de aur.

Acesta invita discret pe cei mai buni piloti de curse ai vremii - Constantini, Goux si Charavel, ca sa-i incerce prototipul. Dupa ce au efectuat toate probele, Charavel, alaturi de ceilalti doi colegi, ii spune:
- Domnule Bugatti, noi am ramas supefiati de calitatile neobisnuite ale acestui autoturism; asa ceva pana acum nu am intalnit si consideram ca este o adevarata minune a vremii. In cate exemplare il veti fabrica?
- In numai sapte exemplare, din care sase le voi vinde celor ce pot plati greutatea lui in aur - raspunde acesta surazand si plin de voie buna.
Bugatti continua personal probele, folosind cele mai dificile drumuri din Alpi, Pirinei si nordul Italiei. In anul 1930 au aparut si celelalte sase exemplare. Principalele caracteristici ale acestui fenomenal autoturism sunt impresionante.


Bugatti Royale, masina cu garantie pe viata   


Motorul are 1.4 metri lungime, 8 cilindri in linie, 125 mm alezaj, 130 mm cursa, cilindree de 12,760 litri, 300 cp la 1700 rpm, turatia maxima 2000 rpm, greutate 350 kg, din care numai vilbrochenul cantarea 137,5 kg si se sprijinea pe 9 paliere; arborele cu came montat in chiulasa turnata dintr-o bucata cu blocul; 3 supape pe cilindru (2 de aspiratie, 1 de evacuare), 2 carburatoare, aprindere cu magnetou si cu bobina, dupa nevoie in caz de pana. 
Din interiorul autoturismului nu se putea percepe daca motorul functioneaza sau nu, iar zgomotul tobei de esapament de-abia se auzea. Si un amanunt uimitor: motorul acestui autoturism nu poseda nicio garnitura, totul era perfect ajustat, astfel ca sa nu apara nicio picatura de apa, ulei sau vaselina.
Ampatamentul acestei masini masura 4,57 metri, cel mai mare pentru o masina de turism la acea vreme. Puntea din fata tubulara, din doua bucati unite la mijloc prin manson filetat, pentru a permite si eventuale modificari ale ecartamentului, era un brevet Bugatti si exprima o rara finete constructiva.
Prin ea treceau cele doua arcuri din fata, in acelasi stil ca la masinile de curse. Franele mecanice, deosebit de puternice, erau racite de jantele din aluminiu, desenate in chip de turbina, care suflau aer in tamburi. Cate patru amortizoare la fiecare punte asigurau o suspensie exceptionala, suficient de rigida si totusi extrem de comoda, permitand rulajul rapid pe viraje fara vreo tendinta de derapaj.
Atat directia, cat si franele, erau servo-asistate, nici nu se putea conduce altfel un autoturism care cantarea 3 tone. Diferentialul era unit cu cutia de viteze, care era prevazuta cu 3 trepte; caseta satelitilor putea fi blocata manual pentru drumuri cu noroi sau zapada. Viteza maxima 200 km/h, cu un consum la aceasta viteza de numai 5 litri/100 km. Aceste sapte automobile erau garantate pe viata, indiferent de numarul anilor sau kilometrilor parcursi.

Dintre aceste 7 automobile senzationale, unul a fost comandat initial de Regele Romaniei Carol, care insa nu l-a mai primit din cauza inceperii celui de-Al Doilea Razboi Mondial.


Testul paharului cu apa pe motor

La inceputul toamnei anului 1930, Bugatti invita pe cei mai talentati constructori de automobile, inclusiv pe rivalul sau, Rolls-Royce, si pe celebri piloti ai vremii - Chiron si Conelli - de a veni la Molsheim, pentru a asista la "testul paharului cu apa", lucru neauzit pana atunci. Toti au fost prezenti.
In ziua de 15 octombrie, orele 10, Bugatti aliniaza in piata din centrul orasului Molsheim cele sapte autoturisme si, in fata multimii, efectueaza acest test. Dupa ce motoarele au fost puse la ralanti la 200-250 rpm, pe fiecare capota a asezat un pahar cu apa. In linistea ce s-a asternut, cei prezenti priveau cand spre un pahar, cand spre altul. Unora nu le venea sa creada ce vad si se tot frecau la ochi crezand ca nu vad bine.

Toti au ramas uimiti cand au vazut ca suprafata apei din pahare a ramas tot timpul perfect linistita, nu inregistra nicio vibratie, nicio trepidatie. Parca o mana nevazuta - multiplicata in sapte exemplare - ridicase imperceptibil paharele cu apa. Era, intr-adevar, mana care proiectase si construise aceste autoturisme, ale caror motoare, in mersul lor rotund, nu produceau nici cea mai mica vibratie sau trepidatie. Multimea a inceput sa aplaude cu frenezie, iar unii aruncau cu palariile in sus, de bucurie, ca au fost martorii unei "minuni".

- Domnule Bugatti - se adresa Conelli - am tinut sa fiu ultimul care sa va felicite pentru acest uimitor si memorabil test, unic in istoria automobilului, si sa nu-mi luati in nume de rau indrazneala de a va spune sincer, ca ziarele nu au gresit cu nimic atunci cand, in urma cu doi ani si ceva v-au numit "Vrajitorul din Molsheim".

- Multumesc, domnule Conelli - raspunsese zambind Bugatti - si va apreciez sinceritate. Testul paharului cu apa, prezentat aici in public, face parte din certificatul de calitate pe care il vom prezenta celor ce vor sa cumpere autoturismele noastre. Cat priveste denumirea ce mi-au dat-o ziaristii, consider ca acestia au o bogata imaginatie, pe care nu le-o poti suprima - incheie Bugatti cu o voce prietenoasa.


Elefantul bate Extazul

Este usor sa intelegem ca testul paharului cu apa a avut darul sa umbreasca faima uzinelor Rolls-Royce si a constituit, totodata, o indrazneala si o sfidare la adresa "batranului" Royce, care o trimisese pe lady Mary sa-l jigneasca pe Bugatti. Si tot ca o ironie si de dispret ostentativ la adresa lui Rolls-Royce, ce isi ornamenta radiatoarele cu o zeita in valuri de argint, care intruchipa masina de vis, Bugatti a asezat pe calandrul celor sapte autoturisme un elefant alb, ca simbol al raritatii, fortei si maretiei. Zeita celor de la Rolls-Royce se numea si atunci "Spirit of Ecstasy".

Cele 7 ornamente ale modelelor Royale au fost facute manual de fratele lui Ettore, Rembrandt Bugatti, de meserie sculptor

Ettore Bugatti a fabricat circa 60 de modele de autoturisme in diferite variante, insumand in total 9000 de exemplare. Dintre acestea, tipul 40, construit intre 1926 si 1930 in doar 900 de unitati, prezenta inca de atunci caracteristicile si performantele autoturismului de cilindree medie de astazi: 1,5 litri, 4 pistoane, 45 cp si o viteza maxima de 120 km/h. Aceste caracteristici, obisnuite astazi, erau uimitoare pentru acea vreme.

Bugatti a incetat din viata la varsta de 66 de ani, in 1947, la cateva luni dupa ce a avut satisfactia de a vedea un autoturism construit de el, care castigase cursa dotata cu Marele Premiu al Eliberarii. Si, ca toti "vrajitorii" care pastreaza cu gelozie tainele unor meserii si apoi le duc cu ei in mormant, tot asa si Bugatti a dus cu el in mormant mai mult taine: a silentiozitatii, a reglajului perfect al distributiei si carburatiei, al consumului minim de benzina, al racirii sabotilor de frana, al etansarii perfecte a motorului fara garnituri, etc...

Cert este ca numele Bugatti, readus in atentia publica dupa anii '90 datorita modelului EB110 si in zilele noastra multumita performantului Veyron,Chiron,..... , va ramane in istorie drept un sinonim cu perfectiunea si cu performanta. 

Din pacate, nu vom mai vedea vreodata asemenea "vrajitori" care sa obtina minuni tehnologice care te lasa cu gura cascata, din bagheta lor magica.

luni, 25 februarie 2019

Matriarhatul,... atunci când Terra a trăit bine,... fără războaie stupide




CULTUL FOCULUI -

Organizat de regina Hestia şi de ucenicele sale, cultul focului se întinde pe întreaga arie tracică, de la Marea Baltică până mai jos de Marea Mediterană, de la Nipru până dincolo de Tisa, unde în sec. IX, apare cetatea Vesprem.

O bună parte din „Tracia Mare„ era sub administraţia Geto-Dacă.
Încă din început, poporul dac apare în documentele vremii ca legat de această străbună vatră.
Din perioada matriarhatului (până în anul 1900 î.Hr.), când cap al familiei era femeia,
Dacii apar ca popor independent condus de regina Hestia. 
Ea a organizat după un ritual, cultul focului sacru, la reşedinţa regală, în cetăţi, ca şi în vetrele locuinţelor Traco-Dacilor.

Focul, în general, era întreţinut ziua şi noaptea. Chiar numele Dacia, Dac, etimologic, cu toate discuţiile purtate de cercetători, trebuie pus în legătură cu cultul focului, cu focul în general, în jurul căruia se desfăşura întreaga viaţă mai întâi tribală şi apoi regală matriarhală şi patriarhală.

În Legea lui Manu, indianul Daksa era numele unui zeu, ca şi Dachsina = focul ceremoniilor sfinte. Dacia era ţara focului sacru, a focului continuu şi cuvântul este autohton. În legătură cu cultul focului la strămoşii Dacilor ar putea fi pus hidronimul „Râul de Foc„ din satul Comaniţa, judeţul Olt.

Tot în perioada matriarhatului se încadrează Bendis,care iniţial va fi fost regina Tracilor şi care după moarte a devenit zeiţă. 
În Lexiconul lui Hesighyos din Alexandria (sec. V sau VI), găsim înregistrată: „Bendis: Artemis la Traci; la atenieni sărbătoarea zeiţei Bendis. Busbaton: Artemis (Spun) tracii… marea zeiţă: Zice Aristofan despre Bendis, căci este zeiţă tracă.

În toate este vorba de nişte ucenice şi urmaşe ale reginei Hestia (Vesta), care-şi desfăşurau activitatea pro-fetică în jurul focului sacru.
Aici profetizau cele ce aveau să se întâmple şi dau sfaturi inspirate teuenergic.

Zeiţa Bendis apare în poziţie ecvestră „întruchipând-o simbolic pe femeia războinică. Aceasta are o ramură de brad (nu de măslin!) în mâna stângă sau câte o ramură în fiecare mână (…). Perechea masculină a zeiţei Bendis ar fi (susţine Herodot în persoană) zeul războiului, în mitologia greacă Ares„, respectiv Marte în mitologia romană. Ea ar fi fost regina amazoanelor înainte de Hestia. 

Hadrian Daicoviciu scrie că Bendis a fost „divinitatea feminină dacică şi tracică, zeiţă a lunii, a pădurilor şi a farmecelor„. Cultul Soarelui ceresc şi al Focului Sacru, s-a păstrat până în zilele noastre.
Pe stâlpii porţilor în mai toate judeţele Daco-României, apare sculptat Soarele. 

Cultura daco-română păstrează numeroase vestigii din perioada matriarhatului. Cităm aici faptul că în judeţul Bacău, lângă Moineşti la Poduri, „într-un sanctuar a fost descoperit un complex ritual format din 21 de statuete feminine păstrate într-un vas„. Dintre acestea, 15 sunt mai mari şi aşezate pe câte un „tron de lut ars„, iar 6 figurine „mai mici, fără tronuri şi decoruri„. Ele au fost numite „Soborul zeiţelor„.

O „Mare zeiţă„, s-a descoperit la Trufeşti, în judeţul Botoşani, ca şi în alte părţi; ea a fost datată în jurul anului 3000 î.Hr. Adăugăm la acestea, statuetele de lut ars, „printre care o zeitate feminină întruchipând cultul fertilităţii, al belşugului„, descoperită la Libcova, judeţul Caraş Severin, figurinele de lut de la Cârna (azi Dunăreni), judeţul Dolj, medalionul de lut ars cu imaginea zeiţei Diana-Bendis.
Vasile Pârvan spune că „divinitatea feminină getică era adorată şi ca Hestia„, „Marea zeiţă a pământului roditor şi hrănitor, existentă în Dacia „chiar înainte de venirea iranienilor„.

Din perioada matriarhatului se poate socoti că provine şi „mormântul princiar getic, tumular, descoperit recent lângă Durostor, la Savestari, pe o frescă murală care mai păstrează în culori, o căpetenie getă (ce) este eroizată sub forma cavalerului trac„ (o amazoană? n.a.). Acesta primeşte o cunună de aur de la o divinitate feminină aşezată pe un soclu (Artemida Regina sau o „Fortuna„ sau poate fi chiar zeiţa Hestia, regina de care am vorbit mai sus).

Lunga epocă a matriarhatului, în domeniul artelor plastice se remarcă prin o serie de figurine de lut ars, unele de o importanţă deosebită şi care se corelează cu informaţia documentară scrisă privitoare la regalitatea matriarhală Traco-Dacă, Traco-Getă. Ion Miclea şi Radu Florescu, în volumul Preistoria Daciei, apărut în condiţii tehnice ireproşabile, ne prezintă perlele artei străbune.

În legătură cu acestea cităm aprecierile cercetătorului Narcis Zărnescu: „Figurinele de lut, modelate de strămoşii noştri acum peste 8000 de ani (a căror stranie asemănare cu cele descoperite în culturile mesopotamiene Hassuna şi Samarra, nu a scăpat specialiştilor), judecând după templul descoperit la Căscioarele în apropierea Dunării şi datat circa 5000 înaintea erei noastre, ca şi după „tăbliţele de la Tărtăria (fază timpurie a civilizaţiei Turdas-Vinca, sfârşitul mileniului al VI-lea î.e.n.) sau după sutele de vase miniaturale acoperite cu semne liniare, ale unei scrieri mai vechi cu aproximativ 2000 de ani decât cea sumeriană.

Judecând aşadar, numai după aceste câteva „probe„ imposibil de falsificat, greu de trecut sub regimul tăcerii, ca să nu mai amintim de misteriosul „obiect de aluminiu„ descoperit în 1973 lângă Aiud şi datând din cuaternar, adică de circa un milion de ani, istoria, marea istorie a lumii, îşi are una dintre „origini„ şi în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Tot Narcis Zărnescu, dupa ce citează concluziile cercetătoarei Marija Gimbutaş, de care am amintit mai sus, încheie: „Constructorii de temple, producătorii de ceramică pictată şi de obiecte de cult, creatori de sculpturi şi de figurine, de zei şi ritualuri, strămoşii noştri, folosind o scriere hieratică încă de la sfârşitul mileniului al VI-lea î.e.n., ne îngăduie să pătrundem după mai bine de şaptezeci de veacuri, în pridvorul misterelor care-i înconjoară încă„.

Toate acestea presupun o viaţă statală organizată. Vasile Pârvan spunea că „divinitatea feminină getică adorată şi că Hestia„, „Marea Zeiţă„ a pământului roditor şi hrănitor, exista în Dacia, „chiar înainte de venirea iranienilor„. Pentru perioada matriarhatului pe Terra, să se vadă şi figurinele feminine descoperite în regiunea caucaziană. Tot din aceeaşi perioadă sunt figurinele feminine (antropomorfe) descoperite la Liubcova de arheologul Eugen Comşa.

În concluzie în epoca matriarhatului strămoşii traco-dacilor erau organizaţi administrativ într-un mare regat Dacia. Hestia a fost regină a strămoşilor Traco-Geţilor în această epocă. După moarte a devenit Mare Zeiţă, aşa cum au fost marile zeiţe ale căror statuete s-au descoperit pe teritoriul Daco-României.

Dokia-Hestia, după moarte, a fost adorată ca zeiţă a focului sacru.În perioada patriarhatului, regele Zalmoxis (cel dintâi rege cunoscut nominal) a intrat în legătură cu zeiţa Hestia, aşa după cum Moise intrase în legătură cu Iahve. Grecii au introdus în panteonul lor şi această zeiţă, fără să amintească de faptul că ea a fost regină şi zeiţă a Dacilor, un popor de cea mai înaltă cultură în antichitate.

Rectificăm aici eroarea unor istorici de a-l trece pe Zamolxis înaintea reginei Hestia. 
Cînd trăia Zamolxis (în sec. XIII î.Hr.), Hestia era zeificată, asemenea lui Iahve. Consemnarea documentară că Hestia ar fi fost regina sciţilor este o eroare. Sciţii numeau pe zeiţa focului Tabiti, aşa cum arăta izvorul citat. Hestia este numele dacic al reginei devenită zeiţă, nume pe care l-au adoptat tacit şi grecii, în timp ce romanii au numit-o Vesta, în fapt fiind vorba de una şi aceeaşi persoană care a trăit cu mult timp înainte de Hesiod (sec.VIII sau VII î.Hr.). Hestia apare la romani sub numele de Vesta, mult mai târziu. 

În legătură cu perioada matriarhatului şi gnosticismului primar, trebuie puse Sibilele, care au avut un rol benefic asupra lumii tracice. Aşa Sibiylla Erythrea „este o reprezentantă a înţelepciunii şi religiunii hiperboreilor sau pelasgilor din nordul Istrului (...)„.

„Oamenii din Elada mă numesc o femeie din altă ţară„ zice dânsa în oracolele sale. Armatele de apărare împotriva invadatorilor în perioada matriarhatului erau formate din amazoane. Ele erau luptătoare până mai târziu. Orfeu (în mitologia greacă) poet, muzician (fiul lui Giagros, regele Tracilor şi al muzei Caliope) „a murit ucis de femeile trace„.

Un studiu deosebit de interesant a publicat Pandele Olteanu, în revista Arca. Despre Sibila Eritreea, el spune că ea a scris trei cărţi cu profeţii, dintre care s-a păstrat ultima. Ea a profeţit între altele, Venirea lui Iisus, Învierea morţilor şi arderea pământului. Cartea este redactată în versuri. Destul de interesant este faptul că Sibilele apar şi în prezent în pictura exterioară alături de filosofi, la unele biserici ortodoxe.


IMPERII ANTICE PROSPERE ȘI PAȘNICE, CONDUSE DE FEMEI, DESPRE CARE ISTORICII NU VORBESC


Tema articolului de față nu este nicidecum utopică, fiind bazată pe o realitate istorică a relațiilor interumane pe Terra.
Au existat perioade în istoria omenirii, în care nu au fost războaie regionale și mondiale, cu milioane de victime nevinovate și cu distrugeri iraționale de bunuri produse prin inteligența și eforturile fizice ale unei mase largi de oameni.
Au existat epoci istorice în care era asigurat un climat propice dezvoltării omenirii, în mod pașnic și prosper.
Sunt epoci ale matriarhatului, în care femeile conduceau lumea.
În matriarhat, femeile dețineau prerogative de conducere ale societății umane, iar armele pe care le dețineau au fost folosite pentru a ține cumpăna dreaptă între femei și bărbați.
Cu alte cuvinte, pentru a disciplina masculii când aceștia o luau razna.
La finele ultimei epoci matriarhale au fost purtate războaie crâncene între femei și bărbați, aceștia din urmă considerând că puterea li se cuvine, întrucât dispuneau de mai multă forță fizică, în dauna informațiilor precare existe pe ”hard disk”-ul cerebral masculin.
Și au venit bărbații la conducerea planetei Pământ, cu armelor lor de distrugere în masă, cu poluarea solului, a subsolului, a apei pe care o bem, a aerului pe care îl respirăm și metode malefice de extincție a speciilor terestre, inclusiv ale speciei umane. Acestea sunt limitele raționamentului uman masculin. 

Sub raportul conexiunilor cerebrale, creierul feminin este mai performant decât cel masculin

Din punct de vedere funcțional, creierul feminin este mai evoluat (cu excepțiile de rigoare) decât creierul masculin. De pildă, în urma unor cercetări făcute la Universitatea Stanford (SUA), s-a demonstrat pe cale experimentală că detaliile-imagine stimulează la femei 9 centri nervoși, dispuși în ambele emisfere cerebrale. În creierul masculin la analiza detaliilor-imagine se activează numai 2 centri nervoși, într-o singură emisferă cerebrală. În creierul feminin există mai multe conexiuni și mai solide între cele două emisfere cerebrale decât în cel masculin. Experimentele efectuate la City University of New York, au arătat că bărbaţii întâmpină dificultăţi în a percepe corect culorile galben, verde şi albastru. Profesorul care a condus studiul, dr. Israel Abramov, afirmă că diferenţele înregistrate sunt la nivelul creierului uman. Totodată, s-a descoperit că femeile au capacitatea de a memora mai multe detalii decât bărbaţii. Alt studiu, publicat în jurnalul ştiinţific Biology of Sex Differeces, revelă faptul că femeile au simţul auzului, simțul gustului și simţul mirosului mai fine decât ale bărbaţilor. De exemplu, o femeie din Scoţia, Joy Milne, poate diagnostica după miros maladia Parkinson - lucru confirmat de cercetătorul dr. Tilo Kunath, de la Universitatea din Edinburgh. (Sursa: BBC) Prin urmare, a fost demonstrat pe calea cercetării științifice că femeile sunt mai bine dotate din punct de vedere cerebral, sunt mai inteligente și abile decât bărbații, putându-se vorbi chiar de două specii diferite.

Enigme ale creierului feminin

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină Harvard au ajuns la concluzia, că porțiuni din lobul frontal – responsabile cu luarea deciziilor și rezolvarea problemelor curente - și cortexul limbic ce se implică în reglarea emoțiilor, sunt mai extinse la femei decât la bărbați. Iar zona creierului ce ține de memoria pe termen scurt și orientarea în spațiu, este considerabil mai vastă la femei. (Sursa: New Scientist). Creierul feminin este capabil de adevărate miracole, datorită conexiunilor sale neuronale. De pildă, indiencei Shakuntala Devi, ce a fost supranumită computer uman pentru capacitatea extraordinară a creierului său, în anul 1980 i s-a pus întrebarea la Imperial College din Londra, cât face 7686369774870 înmulțit cu 2465099745779. A răspuns în 28 de secunde: 18947668177995426462773730. Cele 28 secunde au inclus calculul și răspunsul la întrebare. Iar în anul 1988, Shakuntala Devi fost testată de profesorul de psihologie dr. Arthur Jensen, de la Universitatea din California. Printre alte teste, a fost întrebată cât face radical din 61629875, sau să afle ce număr ridicat la puterea 15, face 170859375. Ea a calculat mai repede decât a reuşit profesorul Jensen să copieze răspunsurile date de computer.

Diferențe semnificative în favoarea femeilor se înregistrează și la comunicare verbală. Femeile sunt mai pricepute să comunice verbal cu interlocutori femei și bărbați. Femeile care au suferit un atac vascular cerebral își recapătă funcțiile vorbirii mai rapid decât bărbații în aceeași situație. Există diferențe neuroanatomice certe intre femei și bărbați. Femeile folosesc ambele emisfere ale creierului când vorbesc și procesează informații orale, în timp ce bărbații se folosesc de o singură emisferă. Din perspectivă patologică, bărbații suferă în număr mare de autism, dislexie, schizofrenie, sindromul Tourette, deficit de atenție. (Sursa: Dr.Margaret McCarthy, Universitatea Maryland, Baltimore).

Aceste revelații științifice sunt trecute cu vederea de către NASA, în problema zborurilor spațiale - sector în care activează prioritar bărbați.
În acest mod, NASA cheltuiește de-a surda sute de milioane dolari pentru remedierea unor scăpări ale creierului uman masculin.
De exemplu, un defect la oglinda telescopului Hubble nu a fost observat în timpul construcției sale și a fost necesară trimiterea unei noi misiuni spațiale, pentru remedierea acestei situații tehnice, telescop care a costat sute de milioane de dolari. Defectul tehnic la oglinda telescopului Hubble ar fi fost lesne de observat pe Pământ, înainte de lansare în spațiu, prin includerea unor femei în echipa de montaj.
De ce preferă NASA numai bărbați la construcții spațiale și la urmărirea navelor care evoluează în cosmos, rămâne o enigmă ce se cere a fi rezolvată în viitorul apropiat.

Omenirea este în acest sens în contradicție cu legile firii. În cadrul speciilor de animale sociale, femela are rol conducător, iar masculii se ocupă de protejarea familiei.

La elefanţi, lei, bizoni, lupi, mistreţi, hiene, manguste, lemurieni, orci, etc., femela alfa este cea care conduce turma, pentru că beneficiază inteligență şi simţ responsabil faţă de familie, superioare masculilor. Masculii rivali ucid, în primul rând puii femelelor, ce reprezintă viitorul speciei.
Când se întâlnesc doi masculi întotdeauna se iau la luptă, pentru a dovedi unul altuia supremația fizică, fără a se sinchisi de ravagiile pe care le fac în jurul lor în timpul încăierărilor.
Acest comportament aberant este specific psihologiei animale masculine.
Din păcate, bărbații nu au renunțat la acest obicei sângeros, făcând de-a lungul preistoriei și istoriei omenirii milioane de victime colaterale și distrugând bunuri materiale de importanță majoră pentru civilizația umană.

Războaie crâncene purtate în antichitate de bărbați împotriva femeilor 

Realitatea istorică a fost contrafăcută de către bărbați, prin distrugerea dovezilor preistorice și istorice pe toate continentele globului, ce atestau epoci ale matriarhatului și a imperiilor conduse de femei. Prezentăm în acest sens, câteva dintre vestigiile rămase, pe care istoricii bărbați le-au decretat că sunt legende.
Războiul cu implicații mondiale împotriva femeilor, nu s-a terminat cu preluarea prerogativelor de conducere a Terrei de către bărbați.

Luptele continuă în zilele noastre, la alt nivel tehnic.
De exemplu, în India se practică uciderea fetușilor de sex feminin, lăsând să se nască numai băieți.
Pentru acest lucru abominabil, medicii indieni folosesc ecografia pentru controlul femeilor însărcinate, pentru a le determina să avorteze fetuși de sex feminin.
Concomitent, bărbații continuă războiul împotriva femeilor prin varii mijloace, grosiere sau vădit sofisticate.
De pildă, bărbații au decretat că religiile sunt apanajul lor, în dauna adevărului istoric. 







duminică, 10 decembrie 2017

Pentru ritualiştii de duminică




Noi ne rugăm la Dumnezeu şi zicem: dar nu s-a schimbat nimic. „M-am dus la biserică şi nu s-a schimbat nimic.” „Ce ai vrut să se schimbe?” „Păi, să intru şi eu la facultate.” „Şi n-ai intrat?” „N-am intrat.” „Am fost la bise­rică şi nu s-a schimbat nimic.” „Dar ce ai vrut?” „Să mă mărit cu Ionel.” „Şi, nu?” „Nu m-a luat. N-a vrut.” Ei, poate aşa aflăm şi noi că la biserică nu se dă nici admiterea, nu se iau nici examenele, nu se dau nici locuri de muncă, nu se dau nici băieţi şi fete, nu se împlinesc dorinţe. La Bi­serică se dă Dumnezeu. Gratis! întreg! Orice bucăţică din Sfânta Euharistie este Dumnezeu întreg, pe care îl primeşti în tine şi pleci cu El acasă. Din Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, volumul II, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 265-266

duminică, 12 februarie 2017

O pildă atât de modernă...





Pescarul și omul de afaceri

Un om de afaceri se plimba pe plajă, într-un mic sat de pescari. O barcă intră în port, iar din ea coborî un pescar cu un coș plin de pești. Afaceristul îl felicită pe pescar pentru peștii săi frumoși, întrebându-l:
- Cât timp ți-a luat să pescuiești acești pești?
- Destul de puțin, domnule, răspunse pescarul.
- Dar de ce nu ai rămas mai mult? Ca să prinzi mai mulți pești? întrebă afaceristul.
- Pentru că acești câțiva pești ne ajung mie și familiei mele.
- Și atunci ce faci în restul timpului?
- Păi mă scol când vreau și mă duc să pescuiesc un pic. Apoi mă joc cu copiii mei, îmi fac siesta împreună cu soția. Seara mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii. Bem un pahar de vin, cântăm la chitara și stăm la povești. O viață frumoasă, ce mai!
Omul de afaceri îl întrerupse:
- Ascultă! Am un M.B.A. de la Harvard și pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult, iar cu banii câștigați să-ți cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să îi faci acum, poți să cumperi un al doilea vas și tot așa până când vei avea o mica flotă. Apoi, în loc să vinzi peștele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ți deschizi propria fabrica de pește. Așa ai putea să renunți la sătucul ăsta și să te muți la New York, Los Angeles sau chiar Beverly Hills. De acolo îți vei putea dirija propriile afaceri.
Pescarul se gândi îndelung. Apoi întrebă temător:
- Cât timp ar lua toate astea?
- Între 15 și 20 de ani, răspunse omul de afaceri.
- Bine și după asta?
- Ei bine, acum devine interesant, continuă afaceristul zâmbind. La momentul oportun, poți să-ți listezi compania la bursă și să câștigi milioane!
- Milioane? se minună pescarul. Și apoi?
- Apoi poți să ieși liniștit la pensie. Să te scoli când ai chef, să pescuiești un pic, să te joci cu nepoții și să-ți faci siesta cât poftești cu soția. Iar serile ai putea să le petreci cu prietenii, bând un pahar de vin și cântând la chitara. Sau citind nepoților copiilor ori povești.
- Dar asta fac și acum, senor. De ce să aștept 20 de ani ?


miercuri, 16 martie 2016

Apa vie - made in ROMÂNIA


“Apa vie” – o minune 100% românească: salvează vieţi, întârzie îmbătrânirea.

Apa săracă în deuteriu este creaţia “gulerelor albe” de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice, din Râmnicu Vâlcea

Apa săracă în deuteriu a fost inventată de români şi premiată în străinătate. Un doctor din Timişoara o foloseşte pe bolnavii de cancer, pentru a le dubla durata de viaţă.

NASA a studiat-o ca să o ia pe Marte.

O jumătate de litru costă 15 lei şi nu e medicament.
Se cumpără mai mult online!!!

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot omul sănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi “apa vie”, produsă la Râmnicu – Vâlcea de gulerele albe ale Institutului Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice. Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct “apă miraculoasă”.

“De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate pe zi şi nu mai foloseşte deloc citostatice. Mama îi prepară şi supa cu apa respectivă. Nu a făcut metastază, deci practic e ca şi vindecată”, ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, şeful Clinicii de chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a prelungit vieţile a câteva zeci de canceroşi. “La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de viaţă. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii şi la tineri. Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai varsă şi e mai puternic. Atenţie, nu este un medicament, ci doar completează medicamentaţia”, ne-a mai explicat doctorul Trăilă. Şi el bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să bei fără pauze.
Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de tone
Există, însă, un japonez care se şi îmbăiază în “apă vie” cumpărată din România. Avea un cancer esofagian şi doctorii îi mai dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind, ştia de apă. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu – Vâlcea, s-a întors acasă cu promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca şi cum n-ar fi fost bolnav niciodată. “A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se îmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi face şi sake din ea”, râde profesorul Ioan Ştefănescu, directorul institutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea.
“Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte zglobii şi cu poftă de viaţă”, zice. S-au făcut cercetări pe şoareci şi pe găini; rezultatul a fost că cei adăpaţi cu apă vie au trăit mai mult şi au fost mai sănătoşi. Deuteriul este un izotop al hidrogenului considerat responsabil pentru îmbătrânire şi nu numai. Cu cât ai mai puţin deuteriu în sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.
Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi. A şi creat o gamă de creme pentru întreţinere pe bază de apă echilibrată în deuteriu. “Încetineşte îmbătrânirea cutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani să realizez această gamă, iar acum conţine 19 produse diferite pe bază de apă. Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am aceşti bani”, spune doctorul Nedelcu. Mai demult au ajuns la institut şi nişte cercetători de la NASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru “un transport de fiinţe vii”. Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Asta s-a întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.
Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii – 15%
Cum s-a “născut” apa? S-a întâmplat prin anii ’80 şi a avut doi “tătici”; unul este chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fără să vrea, că intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani au obţinut… un litru de apă săracă în deuteriu. “Primul nostru şoc: nu avea nici un element de toxicitate, nici o urmă de nenatural. Prin ’86 am obţinut şi brevetul, iar bolnavii au început să curgă la uşa institutului”, zice profesorul Ştefănescu.
Afacerea a început odată cu un anunţ – un ungur cumpăra sute de tone de apă. “Noi ne chinuiam cu un litru… ce să facă, ăla, domne, cu sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a doua şi am început să ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentru sănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri). El o cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales de el, şi o vindea bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică”. Pe sticlă nu scria unde e făcută. Când ungurul n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat să cumpere şi să plătească regulat. Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal, iar acum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde mai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei şi conţine de cinci ori mai puţin deuteriu decât apa obişnuită.
Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%). Restul se duce la românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA, Germania şi Turcia. Însă un american a cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru întreţinere. “Ne aflăm exact unde trebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru a testa piaţa. Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală mică”, zice inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puţină apă, iar 60% din preţul de cost e energie pură. “Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby, deocamdată trăiesc din alte afaceri”, zice stăpânul afacerii.
Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli opt ore
La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care “munceşte” 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi. E ca un imens cazan: se pompează apă normală de Bistriţa, urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi revine jos, în jet anemic, pe un furtunaş. Se pune în nişte containere din plastic alb, se ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia de îmbuteliere. Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro – e un soi de vitrină perfect curată, cu comandă computerizată şi plină de tot soiul de ţevi, furtune şi orificii.
Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pe lângă ea.
Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasă o amprentă pe anumite piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iar spălarea durează opt ore. În alt birou se face analiză izotopică a apei, cu nişte aparate de o “tehnologie incredibilă”; nişte fire ultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numai instalaţia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci “părinţii” apei vii sunt siguri că invenţia lor va salva multe vieţi, de aici încolo.
http://www.healthyhealingherbsmalta.com/qlarivia/

luni, 2 noiembrie 2015

Super camionul lui Ceauşescu





Super camioanele româneşti produse la sfârşitul anilor '80 aveau înglobata o tehnologie folosită acum de maşinile hibride Toyota
Ceauşescu a vrut ca inginerii români să-i facă un "camion-gigant" care să poată duce în bena o încărcătură de 120 tone la un singur transport. După zece ani de proiectare, în '88 era omologat monstrul "DAC 120 DE" cu diametrul roţilor de 3,2 metri, lat cât şoseaua, ce cântarea 90 tone cu bena goală şi a cărui înălţime de 5,4 metri ajungea până la demarcaţia dintre etajele unu şi doi ale unui bloc.
Propulsia electrică dezvoltată la Electro putere Craiova utiliză o tehnologie similară cu cea întâlnita azi la maşinile Toyota Prius, având amplasate în roţile de pe puntea spate două motoare electrice ce dezvoltau 520 de cai putere fiecare, care îi permiteau camionului "DAC 120 DE" să ruleze cu 70 km/oră gol şi cu 55 km/oră încărcat. Prin circuitele electrice ale super camionului curgeau curenţi de 1.200 volţi debitaţi de un generator diesel-electric alimentat de la două rezervoare de 1.600 litri fiecare. Cu tancurile de motorină pline, camionul putea rula 24 de ore din 24 timp de o săptămână. Servodirecţia, servofrâna hidraulică, aerul condiţionat şi scaunul cu amortizor care echipau super camionul erau importate din Occident.
Numai pneurile marca Michelin costau 10.000 dolari bucată, îşi aminteşte inginerul Adrian Novac, unul din proiectanţii "monstrului". "Erau pneuri speciale, fără camera, care trebuiau să ţină cel puţin unul-doi ani de rulaj pe drumuri de carieră. Un astfel de cauciuc n-avea voie să se spargă decât dacă vreun buldo excavator intra accidental cu cupa în el". Umflatul unei singure roţi de 3,2 metri în diametru dura o jumătate de oră cu o instalaţie de debit mare, presiunea aerului din interiorul pneului era de aproape 10 atmosfere.
Sistemul de frânare al "camionului-mamut" seamănă cu cel folosit în zilele noastre de japonezi: " Erau prevăzute cu două pedale de frâna: una de securitate pentru blocarea completă a roţilor şi o frâna dinamica bazată nu pe frecare, ci pe disiparea sub formă de căldură a energiei cinetice. Pe pante lungi, motoarele electrice din roti deveneau generatoare de curent, însa spre deosebire de Toyota Prius, energia produsă nu se stoca în baterii, ci se disipa prin nişte rezistente electrice de frânare puse lateral pe platforma camionului, ca să se răcească de la aer". Privit de aproape, camionul părea "un elefant stând lângă un copil?". Erai mic, iar el era ca un monstru mare lângă tine.
Ca să poţi ajunge la cabină, amplasată la înălţimea de 2,5 metri, aveai o scară cu balustrada şi urcai treptele ca şi cum ai fi urcat la etajul întâi. Sus era o platformă ca un balcon de apartament pe care stăteam cu aparatura noi, inginerii, când făceam probe privind tensiunile din şasiu, viteza de deplasare, frânările, viteza de basculare. Acolo era răcoare, că eram bine protejaţi de soare sub cozorocul benei". Scara de acces la cabina a stârnit un val de veselie la vremea ei: "La uzina la Roman, când a fost Ceauşescu prin '84 şi a urcat să viziteze cabina unui camion de 120 de tone, a făcut o scenă din asta ca toţi am râs. La coborâre, el nu s-a dat jos cu spatele pe scara aceea, cum se procedează pe utilaje, ci s-a dat cu fata, ca la el în vilă, şi era să cadă-n fund".
"Ca să ajungi în bena cu un volum de 35 metri cubi, urcai o scară de cel puţin 6 metri. Era atât de mare încât câteodată, când ploua şi se strângea apa în bena, ziceai că-i bazin de înot". Pe şosea, basculantă gigant nu a circulat decât o singură dată, inginerii cerând aprobare specială de la autorităţile Braşovului ca să măsoare viteza maximă cu care camionul poate rula pe drum plan: "Am mişcat-o prin oraş în '82. Era dimineaţă într-o zi de lucru, pe o şosea betonata uzinala între Rulmentul şi Tractorul, un fel de şosea de centură. Strada am golit-o de maşini şi singurele care mai aveau dreptul să circule şi cu care ne intersectam erau troleibuzele ce duceau muncitorii care urmau să intre în tură. Când ne vedeau camionul, oamenii îşi făceau cruce şi coborau din trolee, ţinându-se după noi cu alai".


Mic spionaj industrial

Pentru că proiectul "DAC 120 DE" să nu se transforme într-un alt eşec al industriei de maşini în care defecţiunile tehnice să apară la orice pas, românii au studiat reviste de specialitate de tipul "Truck and Diesel", dar tot practica le-a elucidat nebuloasele, într-un final: "Când s-a făcut Canalul, s-a cumpărat o basculanta americană marca Lectra Hăul, ce putea căra 100 tone la un transport. Maşina a fost dusă la Basarabi unde trebuia străpuns un deal de cretă şi basculanta trebuia să care dealul de cretă.
De fapt, motivul principal pentru care statul român a cumpărat camionul american n-a fost să transporte pământ, pentru că în final maşina a ajuns la Roman Braşov unde a fost demontata şi analizată. Câteva idei bune au fost în maşina respectivă şi ne-am folosit de ele". De pildă, amortizoarele folosite sunt de acelaşi tip cu cele care echipau basculanta americană: "Suspensiile obişnuite ar fi cedat sub greutatea celor 120 tone cât cântăreşte camionul plin, ei le-au făcut din nişte pastile de cauciuc vulcanizat puse straturi şi introduse într-un cilindru, amortizarea şocului făcându-se prin frecarea pastilelor de cauciuc între ele. Am avut nevoie de şase ani, din '82 până în '88, ca să ajungem la o reţetă de pastila de cauciuc fiabila pentru un asemenea tip de amortizor".
În prezent, fiindcă suporta greutăţi foarte mari, amortizoarele de cauciuc de tipul celor folosite acum 20 de ani de inginerii braşoveni la basculanta DAC 120 DE se montează sub terasamentul podurilor suspendate din beton. Inclusiv culoarea basculantelor "galbene cu nişte dungi albastre" a fost inspirată de la competitori: "Probabil că o inspiraţie de la maşinile americane, care folosesc culori ce le fac mai vizibile în condiţii de şantier: orange, galben muştar".


Exportate la preţ de dumping

Opt dintre camioanele uriaşe au ajuns la exploataţia minieră de cupru de la Roşia Poieni, trei la cariera de calcar din Mahmudia, iar pentru o vreme s-a lucrat cu ele şi la Canal, s-a transportat banatita din Moldova Noua şi sulful din Călimani. La Marşa (Sibiu) s-au fabricat cinci "camioane-gigant" care au luat calea unei exploatări deschise de minereu feros din vestul Australiei: "Una a fost cam 300.000 dolari, preţ de dumping, dacă ne gândim ca basculantele americane de capacitatea asta se vindeau acolo de trei ori mai scump".
Un an i-a luat echipei de şapte muncitori români să asambleze camioanele la mina "Mc Caimy Monster Pilbara" pierdută în deşertul australian, undeva pe Tropicul Capricornului: "Maşinile s-au dus bucăţi şi au fost remontate la faţa locului, în condiţii de atelier de mână, nu de uzină. Re asamblarea celor cinci camioane a durat un an, între '88 şi '89". Până în 1992, o echipă formată din trei români a asigurat în permanenţă mentenanţa "DAC-urilor 120 DE" explica Adrian Novac: "Marşa Sibiu oferise garanţie pentru 1.200 de ore de exploatare, aşa că aveam în containere sigilate subansamble pentru încă un rând de camioane, aduse special că piese de schimb".
În caz de defecţiune, dacă un agregat trebuia înlocuit, muncitorilor le lua o săptămână numai demontatul montatul subansamblelor ca să poată avea acces complet la motor, încât, din cele cinci super camioane romaneşti, efectiv lucrau doar trei, prin rotaţie, iar două erau permanent în revizie, ca în cazul în care vreuna se defecta, să poată fi înlocuita imediat. Asta fiindcă, atunci când muţi munţii din loc, nu-i vreme de stat: "La mina Mc Caimy Monster Pilbara, în 24 de ore, cele trei basculante umpleau două garnituri de tren de câte 200 de vagoane, fiecare vagon având 100 tone".


Dispariţia "dinozaurilor"

"Rămăşiţele pământeşti ale ultimelor «DAC-uri 120 DE» ar mai fi şanse să poată fi zărite la mina de cupru Roşia Poieni. Eu presupun că cel puţin trei ar trebui să mai fie acolo, dacă cumva n-au fost date la topit. Ultima oară când am fost chemat acolo în 2003 pentru o revizie, una lucra şi două erau în depou la reparat. Ultimul camion mamut a ieşit din fabrica în 1990. Fiindcă primele cinci basculante i-au surprins plăcut pe australieni, care ziceau că piesele sunt General Electric, în acel an scosesem o variantă îmbunătăţită, preparata pentru condiţiile de clima de la ei. Iar în '92 am avut intenţia să repornim producţia cu o variantă, pe care vroiam s-o trimitem în Rusia, la Krivoi Rog. Maşina ca idee era deja creionată, însa fabricarea ei însemna prea mult pentru puterile României acelor ani".
"Aveam o teamă de fiecare dată când o conduceam. La cât era de mare, era totuşi foarte maleabilă. Fiind electrică, puteai să o dai uşor înainte şi înapoi şi, ca să iei curbă, nu depuneai deloc efort, ca direcţia era servo asistată". - Adrian Novac, unul din cei 30 de ingineri proiectanţi ai autocamionului "DAC 120 DE"

https://ro.wikipedia.org/wiki/DAC_120_DE
http://www.trucksplanet.com/catalog/model.php?id=1456

miercuri, 28 ianuarie 2015

Fine ART




http://observer.com/2015/01/artist-collective-troika-flips-gravity-at-l-a-s-kohn-gallery/

duminică, 11 ianuarie 2015

Insecticidul anti-păduchi din îngheţată


Insecticidul anti-păduchi din îngheţată

Mulţumită unor oameni interesaţi de sănătatea celor din jur şi de pericolele din mâncare, putem afla mai multe despre aditivii alimentari care pot dăuna sănătăţii. Astfel unii aditivi despre care s-ar putea să nu ştii multe includ ucigaşul de păduchi din îngheţată şi bromatul de potasiu din pâine, care poate induce astm şi este interzis în Canada şi Marea Britanie. Veştile recente prezentate despre “noroiul roz” sau carnea dezosată mecanic utilizată la McDonald’s, Taco Bell şi Burger King subliniază nevoia de a cunoaşte ce este cu adevărat în hrana ta. Dacă nu ştii, nu mânca.

Din nefericire, în ciuda expunerii industriei alimentare de către Food Inc. acum patru ani, furnizorii de produse alimentare tot mai pun profitul înaintea sănătăţii oamenilor.
Ucigaşul de păduchi din îngheţata ta de vanilie

Dacă îţi place îngheţata de vanilie, s-ar putea să fi observat că marea ei  parte nu conţine nici un pic de păstăi de vanilie. Motivul este că vanilia este prea scumpă. Producătorii de alimente adăugă o aromă sintetică numită piperonal, care este şi un ingredient în soluţiile pentru omorârea păduchilor.

Doar ca să fie clar pentru tine, Baza de Date a Bibliotecii Naţionale de Medicină a SUA/ Naţional Library of Medicine HSDB Database listează piperonalul – despre care nu vei şti că se găseşte în îngheţata ta, întrucât nu este afişat pe etichetă – că “moderat de toxic” şi “iritant al pielii umane”.

Evitarea îngheţatei nu înseamnă că nu eşti expus la această toxină, care mai este utilizată în lumânări şi cosmetice. Chiar dacă nu o ingerezi, poţi să inhalezi fără să ştii acest ingredient din soluţiile de omorât păduchii şi care seamănă puţin la aromă cu vanilina.

Carnea ta de pui s-ar putea să fie plină de clor

Investigaţia aprofundată de la emisiunea “Doctorii” a inclus şi identificarea motivului pentru care puii sunt cufundaţi în clor, absorbind niveluri care sunt de 50 de ori mai mari decât cei din apă de piscină. Ai putea fi surprins să afli că motivul pentru care este făcut acest lucru nici măcar nu are legătură cu scopul propus.

Dar în cazul în care te minunezi de ce nu poţi simţi gustul de clor din carnea de pui, este pentru că după ce puii sunt dezinfectaţi, sunt injectaţi cu apă sărată pentru a masca gustul şi a-i face să pară mai dolofani. Rezultatul final este o greutate mai mare şi un preţ pe măsură, cu un adaos suplimentar de clor. Doctorii au făcut un test, pentru a afla că baia de clor nici măcar nu funcţionează pentru a îndepărta bacteriile din carne.

Ce se găseşte în produsele tale de panificaţie?

Bromatul de potasiu, sau doar bromatul, este adăugat unor aluaturi pentru pâine – şi s-ar putea găsi şi în făină – pentru a o face mai moale şi elastică.

Bromatul de potasiu, adăugat multor tipuri de pâine, este interzis în Marea Britanie şi Canada. Chimicală este considerată cancerigena de EPA(Agenţia pentru Protecţia Mediului SUA). În 1991, California a declarat bromatul cancerigen prin Propunerea 65 din legislaţia acestui stat.

Emisiunea “Doctorii” mai dezvăluie încă un ingredient de panificaţie, azodicarbonamidă, care poate agrava astmul şi poate induce alte simptome respiratorii la oameni.

Chimicală care este pusă în chiflele de hamburgeri şi în gogoşile donut mai este găsită şi în plasticul expandat. Deci de ce există în hrană? Nu există un răspuns bun la asta, dar multe lanţuri de restaurante fast-food o utilizează în pâini, inclusiv McDonalds, Kentucky Fried Chicken şi Burger King.

Ia în consideraţie fotografia ce însoţeşte acest articol, una veche de 12 ani a unui burger, utilizată de dr. Jim Sears în prelegerile lui despre nutriţie. Nu există nici un mucegai, datorită tuturor aditivilor – ceva care să îţi dea de gândit data viitoare când îţi vine pofta de “fastfood”.

Potrivit OMS, există “dovezi că azodicarbonamida poate induce astm, alte simptome respiratorii, şi sensibilizarea pielii la muncitorii expuşi la această substanţă. Efectele adverse asupra altor sisteme nu au fost studiate”.

Ce să cauţi să eviţi

Pentru a evita aditivii alimentari periculoşi, vă oferim următoarele ponturi:

    · Dacă puiul vizat de tine are mai mult de 50-75mg sodiu, nu este natural – a fost “umflat” şi ar trebui să eviţi cumpărarea.
    · Cumpăra alimente cu mai puţine ingrediente şi asigură-te că le poţi pronunţa.
    · Găteşte-ţi propria mâncare. Evită alimentele semipreparate; prepară-ţi singur mâncărurile ori de câte ori este posibil.
    · Stai departe de alimentele care au “arome artificiale” şi coloranţi alimentari – în special Roşu 40, Albastru 1 şi Galben 5 & 6.

Dacă înţelegi ce este cu adevărat în hrana ta te poate duce la o dietă mai sănătoşa şi îţi poate schimba obiceiurile alimentare. Gândeşte-te să îţi faci propria îngheţată, pentru a evita soluţia de omorât păduchii adăugată la unele îngheţate cu vanilie. Găteşte-ţi propria hrană proaspătă, verifică-ţi pâinea şi faină să nu conţină bromat de potasiu, în special dacă ai astm, şi evită ingredienţii artificiali pe care nici măcar nu îi poţi pronunţa.

Surse pentru acest articol:



http://viataverdeviu.ro/insecticidul-anti-paduchi-din-inghetata-afla-ce-este-in-mancarea-ta/


‘The Doctors’ – PR Release
“What’s really în your Food?”

NLM HSDB database
Piperonal: Human Health Effects

WHO
Azodicarbonamide
– îngheţată