"Exista in vocabularul nostru un cuvint implacabil ca moartea, un cuvint sec si scurt, dar de o greutate incomensurabila pentru cel plin de tristete, si de disperare! NICIODATĂ! Imi inchipui ca NICIODATĂ fusese scris cu litere de foc pe spada ingerului care pazea paradisul pierdut!
"Cuvintul are o sfisiere lunga, care raneste sufletul. E destul sa spui ; dar sa spui deslusit, incet, ca sa simti sfisierea cuvintului in tot trupul. Niciodata ce? M-ar putea intreba
o lume intreaga, mii de oameni, dar eu nu stiu ce. Niciodata, niciodata…! E cuvintul care se apropie cel mai mult de moarte. Daca ai suflet in tine, sa nu dai din vina ta nimanui sa poarte cuvintul acesta in viata: ."
"Nimeni, niciodata, le spunem deseori fiindca ne-am dezvatat sa le analizam continutul, fiindca vorbim la-ntimplare, fiindca rostim cuvintele fara sa le atribuim nici o valoare. Nimeni, niciodata- sunt cuvinte definitive, cu un continut sacru, inviolabil ca un mormint. Eu nu spun niciodata cuvinte la-ntimplare. Sunt cam patetic. De ce n-as fi? Sa ne cenzuram si-n noi insine, sa nu-ndraznim sa fim noi? Atunci cind? Si fata de cine? Fata de viermii cei neadormiti care ne afla tainele trupurilor?
Dar pe-ale sufletelor ce viermi au sa le afle vreodata? Cuvinte, cuvinte…. am un respect pentru cuvint ca pentru o fiinta"…
Mult lemn pentru garduri, putin lemn pentru viori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu