joi, 11 aprilie 2013

“Castelul Vieţii Tale”




“Castelul Vieţii Tale”

A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.
Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce puteau fi vizitate în M. Britanie, în el fiind menţionate zilele şi orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială: “Castelul Vieţii Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu părea să arate mai bine sau mai rău ca altele... In ghid mai era precizat că, din motive care vor fi anunţate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieşire, iar stabilirea zilei şi orei vizitei urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobişnuită, domnul, de cum ajunse la hotel, formă numărul de telefon şi se înţelese cu proprietarul despre data călătoriei.
Totul în lume decurge după anumite legi, era inscripţionat la intrarea în castel, iar la uşă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate către un om îmbrăcat într-o fustă tipic scoţiană, în carouri.
- Ceilalţi vizitatori au intrat deja? – Se interesă turistul.
- Ceilalţi vizitatori??? – Se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se fac individual, şi nici serviciile unui ghid nu oferim.
Nefăcând nicio referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului, şi a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce puteau fi admirate acolo: tablourile de pe pereţi, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din camera de sub scări, catacombele şi camera de tortură din temniţă. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură şi a cerut ca, pe parcursul întregii călătorii, să tină lingura cu partea concavă în sus.
- Şi asta de ce? – A întrebat el nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare persoană care intră, pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După finalizarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o liră sterlină...
- Şi dacă nu vărs niciun gram?
- Oh, în acest caz, vizita este gratuită.
Vizitatorul a fost surprins şi amuzat de o astfel de condiţie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip şi excursia Seniorului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-şi privirea de la lingură. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic şi ar fi putut vărsa nisipul. Se coborî sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă, stând sub scară, îşi dădu seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu i-ar fi pus viaţa în pericol, dar care sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, aşa că, se limită să examineze camera de la distantă. Pentru acelaşi motiv, Seniorul nu s-a coborât în temniţă, deoarece trebuia să coboare pe nişte scări foarte abrupte. Foarte mulţumit de faptul că a păstrat conţinutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde şi-a început turul. Acolo era aşteptat de persoana în fustă scoţiană, cu o balantă în mână. Seniorul a golit conţinutul din lingură în balantă, aşteptând nerăbdător rezultatul.
- Surprinzător, aţi pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiţi nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul.
- Mulţumesc.
- Ţi-a plăcut vizita? – Întrebă la sfârşit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decise să fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip şi nu am reuşit să examinez ceea ce era în jurul meu.
- Foarte regretabil!!... Ştii, voi face o excepţie pentru tine. Din nou voi umple lingura, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip. Chiar dacă îl verşi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica condiţie e că trebuie să reuşeşti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.
Fără a risipi niciun moment, domnul a luat lingura şi a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temniţă. Nisipul deja îl vărsase pe tot, dar asta nu mai conta. Acolo nu a petrecut niciun minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începu să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, şi – a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărî să plece spre ieşire, unde era aşteptat de proprietar.
- Văd că nu aveţi nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveţi grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat.
- De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii. Chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nicio plăcere.
Omul în fustă îşi aprinde pipa şi spune:
- Există oameni care trec prin” Castelul Vieţii” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, şi nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt şi alţii, care întotdeauna sunt grăbiţi, pierd repede totul şi nu pot obţine plăcere. Puţini înţeleg ştiinţă vieţii. Ei descoperă fiecare ungher şi se bucură de fiecare moment. Ei ştiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înţeleg că în viaţă sunt lucruri pentru care merită să plăteşti.

Niciun comentariu: