Realitatea crudă a învăţământului de azi.

BRAVO Maia MORGENSTERN

Reclamă , ce a necesitat intervenţia medicilor.

HAPPINESS

Să învăţăm să spunem ''MULŢUMESC''

ANTI CUTREMUR

În timp ce Japonia continuă să-şi reconstruiască zonele grav afectate de cutremurul şi tsunamiul din urmă cu un an, o companie locală a dezvoltat o metodă ingenioasă de protecţie a caselor pe viitor.

Este vorba despre o pernă gigantică de aer, pe care casa să poată să "plutească", atunci când senzorul de cutremur se declanşează.

Metodă, dezvoltată de Air Danshin Systems Inc., este radical diferită de tot ce s-a făcut până acum în acest domeniu, spun specialiştii. În momentul în care senzorul seismic anunţă că un cutremur s-a produs, se activează automat un compresor pentru aer care umflă o pungă situată aproape de fundaţia casei.

Pe măsură ce presiunea devine tot mai mare, casa "levitează" într-un spaţiu de 3 centimetri deasupra fundaţiei, neresimţind nimic din mişcările care au loc dedesubt.

Când seismul s-a terminat, casa revine în poziţia iniţială.

Sistemul este în prezent testat în 88 de case din Japonia. Metodă este deasemenea luată în calcul şi pentru clădirile mari sau importante, cum ar fi cele guvernamentale, de birouri sau alte instituţii.

sursa: Pro Tv

Se poate şi fără durere

Sursa: youtube

Dor de TATA

DOR DE TATA

Când sunt copiii noştri mici,
Noi pentru ei suntem “tătici”
Ce gingaş e şi sună bine:
“Tăticule, mi-e dor de tine!”

Dar anii trec şi deodată
Nu eşti tătic, acum esti “tată”
Dar şi aşa tot sună bine:
“Tată, îmi este dor de tine!”

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac
Din tată, tu devii “babac”
Şi vorba sună trist şi gol
“Babacule, mai dă-mi un pol!”

Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi “tataie”
Iar vorba ta în râs e luată
“Tataie, ia mai las-o baltă!…”

Şi-n anii care-ţi mai ramân,
Te vor numi doar “ăl bătrân”
Şi vorba lor te năuceşte:
“Bătrâne, ce-ţi mai trebuieşte?”

Copile, tu să ai ştiinţă -
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie
Eu am răbdat şi ţi-am dat ţie.

Dar fă-mi te rog o bucurie
La cimitir, de vii la mine
Să-mi zici ca în copilărie:
“Tăticule, mi-e dor de tine!”

autor necunoscut.

''Sincronicităţi'' negative ale istoriei

Testamentul lui Petru cel Mare

Elaborat în 1725, Testamentul lui Petru I ţarul Rusiei (1672-1725) a fost adus la Paris în anul 1757 de către ambasadorul Franţei la Petersburg şi predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris în anul 1843, a fost citit şi comentat cu mare interes, în anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete încoronate din Europa, de politicieni, istorici şi oameni de cultură.

Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezintă un text a cărui valoare rezidă în confirmarea, prin fapte istorice, a recomandărilor către urmaşi elaborate de ţar sau atribuite acestuia.
Implicaţiile pentru actualitatea geopolitică internaţională şi, în particular, pentru cea românească, sunt extraordinar de importante, permiţându-ne să înţelegem multe lucruri care se întâmplă, acum, sub ochii noştri.

Textul Testamentului*

În numele Prea Sfintei şi Nedespărţitei Treimi, Noi Petru I, către toţi urmaşii noştrii moştenitorii Tronului, Guvernanţilor şi naţiei ruseşti.
Marele Dumnezeu, de la care avem existenţa şi Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stăpâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că naţiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime aproape de a lor cădere. Urmează dar, a fi ele subjugate de un popor tânăr şi nou, când va ajunge la întregimea creşterii sale şi va căpăta toată a sa putere ...
Eu am găsit Rusia ca un pârâiaş şi o las ca un râu mare. Iar moştenitorii mei o vor face şi mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea stârpită.
Eu le las instrucţiunile următoare pe care le recomanduiesc la a lor luare aminte ca să le păzească cu statornicie.
A ţine naţia rusească necurmat în stare de război, spre a avea pe soldaţii ei pururea deprinşi la război ... Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei şi a înaintării ei în înflorire.
A chema prin toate putincioasele mijloace, de la naţiile cele învăţate ale Europei, Comandiri în vreme de război şi oameni învăţaţi în vreme de pace, spre a face ca naţia rusească să capete foloase de la celelalte naţii, fără a pierde nimic din ale sale proprii.
A se amesteca în toate pricinile şi dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele ţări care fiind mai în apropriere, interesează mai cu seamă.
A vâra vrajbă în Polonia, a hrăni în ea tulburări necontenite; a câştiga cu bani pe cei mai puternici, a avea înrâuriri în Dietele lor spre a putea lucra la alegerea Crailor lor şi a-şi face partizani în Polonia ... Dacă puterile vecine s-ar împotrivi să le împace împărţind-o cu ele ...
A lua cât s-ar putea mai mult din hotarele Suediei şi a şti cum să se facă ca însăşi ea, Suedia, să-i deschidă război, spre a-i găsi pricină de a o subjuga... A dezbina Suedia de Danemarca şi, cu luare aminte, a hrăni rivalităţile lor.
A însoţii Prinţii ruşi întotdeauna cu prinţese din Germania spre a înmulţii influenţa noastră acolo ... să se unească de la sine la pricina noastră.
A căuta alianţă de comerţ cu Englitera, mai mult decât a oricărei alte Puteri, pentru ca ea are mă mult trebuinţă de NOI ... a schimba cheresteaua noastră şi alte produse cu aurul ei şi a face ca negustorii şi matrozii ei să-i deprindă pe cei ai naţiei noastre spre navigaţie şi comerţ.
A se întinde neîncetat către Nord pe marginea Mării Baltice şi către Sud pe marginea Mării Negre.
A se apropia cât mai mult de Constantinopole şi de India, ca acel ce va stăpâni acolo, va fi adevăratul stăpânitor al lumii ... A străbate până la golful Persic, a restatornicii de se poate comerţul cel din vechime al Orientului şi a se întinde până în India care este magazia lumii...
A căuta şi a câştiga alianţă Austriei ... a o sprijinii în zădarnicele ei închipuiri de a stăpâni Germania... iar prin taină a întărâta duşmănia Prinţilor Germaniei împotriva ei...
A face de a se interesa curtea Austriei ca să izgonească pe Turci din Europa şi a nimicii pretenţiile ei când vom subjuga Constantinopole...
A face pe toţi grecii dezbinaţi ce sunt împrăştiaţi în Ungaria, Polonia şi alte ţări, să se lipsească de ele şi a se reface sprijinul lor şi a intermedia o asociaţie universală; aceştia vor fi tot atâţia prieteni pe care Rusia îi va avea în statul fiecărui duşman al ei.
După ce Suedia se va dezmembra, Persia se va birui, Polonia se va subjuga şi Turcia se va supune ... a propune foarte tainic la curtea Franţei, apoi la cea a Austriei, de a împărţii cu ele imperiul lumii, măgulindu-se ambiţia şi iubirea lor de sine... Rusia să se ajute cu ele pentru a le desfiinţa pe urmă ...
Dacă amândouă aceste curţi vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie să se ştie cum să împartă între ele gâlceavă şi a le face să se slăbească una pe alta ... Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote mari ce vor năpădi Franţa. Aceste două ţări biruindu-se, celelalte părţi ale Europei vor trece lesne şi fără împotrivire sub jugul Rusiei.

Recurs la istorie

Ideile Testamentului lui Petru cel Mare le regăsim în politica externă a Rusiei de-a lungul secolelor XVIII-XX precum şi la începutul mileniului 2.

Devenită mare putere europeană în urma victoriei lui Petru la Poltava (1709) asupra lui Carol XII al Suediei, Rusia nu a încetat niciodată să urmărească obiectivul expansiunii sale spre Vest şi Sud-Vest, ţintind în mod special Europa Centrală, Constantinopolul şi ţărmurile Mării Adriatice.

Nenumăratele războaie împotriva Imperiului Otoman, aflat în decădere, au avut drept efect creşterea treptată a influenţei ruseşti în ţările Române şi Peninsula Balcanică. În urma războiului ruso-turc din anii 1806-1812, turcii cedează ruşilor Basarabia, după negocierile conduse din partea rusă de generalul Kutuzov. Ruşii ceruseră anexarea întregii Moldove şi numai vestea iminenţei războiului cu Napoleon îl face pe ţarul Alexandru I să-l recheme urgent pe Kutuzov la Moscova, Rusia mulţumindu-se doar cu anexarea Basarabiei.

După un nou război ruso-turc (1821-1829), încheiat cu pacea de la Adrianopol, Grecia devine independentă, Serbia îşi dobândeşte autonomia iar Ţările Române intră sub protectorat rusesc, administrarea lor făcându-se conform Regulamentului Organic.

Ameninţat de expansiunea rusească spre Balcani şi Dardanele, echilibrul european mult dorit de puterile occidentale, este pe cale să se deregleze. Franţa, Anglia şi Piemontul alături de Turcia reuşesc, în urma războiului Crimeei (1854-1856), să stăvilească un timp expansionismul rusesc. Pacea de la Paris (1856) a consfinţit redobândirea de către Moldova a trei judeţe din sudul Basarabiei, Rusia pierzând astfel, pentru scurt timp, controlul gurilor Dunării.

În anul 1877, ruşii declanşează un nou război împotriva Imperiului Otoman. Profitând de aspiraţiile spre independentă a Principatelor Unite, trupele ruseşti obţin dreptul de a trece pe teritoriul românesc, spre Dunăre. Sub comanda Principelui Carol, trupele ruseşti şi româneşti obţin victoria asupra turcilor.

Învingători, ruşii uită repede de aportul decisiv al armatei române în obţinerea victoriei şi îşi păstrează trupele în Principate, ca ocupanţi, chiar după terminarea completă a ostilităţilor. A fost necesară intervenţia Cancelarului Germaniei Bismark pentru a-i obliga pe ruşi să părăsească România după ce pricinuiseră ţării mari pagube. Ruşii ar fi vrut să se îndrepte spre Dardanele, dar prezenţa unei puternice flote britanice în zonă i-a făcut să se răzgândească.
Congresul de la Berlin (1879), punând capăt războiului ruso-romano-turc, a consfinţit independenţa României şi, drept "recompensă" pentru aportul la înfrângerea turcilor, se răpeşte din nou ţării cele trei judeţe din sudul Basarabiei pe care le iau ruşii.
Înfrângerea suferită în războiul ruso-japonez din anul 1905 precum şi revoluţia antiţaristă din acelaşi an opresc pentru un timp expansiunea rusească din Europa, iar insuccesele militare din timpul primului război mondial şi declanşarea revoluţiei bolşevice în 1917 par a schimba politica Rusiei, guvernele comuniste , instalate la putere prin forţă şi teroare, fiind preocupate temporar de menţinerea puterii sovietice, extrem de şubredă câţiva ani. În perioada 1917-1940, sub dictatura partidului comunist condus de Lenin, apoi de Stalin, au loc cumplite crime de masă, milioane de oameni fiind ucişi de represiunea împotriva celor ce se opuneau politicii partidului precum şi de foametea care se instalase în întreaga Rusie. Aşa numita politică leninistă de autodeterminare a naţionalităţilor s-a dovedit a fi o vorbă goală, imperialismul rus continuând să se manifeste împotriva unora din republicile sovietice ce se doreau independente, puterea de la Moscova menţinându-le cu forţa în cadrul Uniunii. Nici alipirea Basarabiei la patria mumă România (1918) nu este recunoscută şi a fost necesară intervenţia eroică a trupelor româneşti pentru alungarea bandelor bolşevice ce invadaseră provincia românească.
În august 1939, sinistrul pact Molotov-Ribentrop a dat frâu liber atât expansionismului hitlerist cât şi celui sovietic, Germania şi Uniunea Sovietică atacând Polonia şi împărţind-o (aşa cum s-a mai întâmplat de trei ori în secolul al XVIII-lea). La scurt timp după aceea, în noiembrie 1939, sovieticii atacă Finlanda şi cu toată rezistenţa eroică a finlandezilor le impun să cedeze două provincii din vecinătatea frontierei comune (martie 1940).În iunie 1940, vine rândul României, căreia sovieticii îi adresaseră un ultimatum pentru cedarea Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herta. Copleşită de ameninţări, înconjurată numai de neprieteni şi abandonată de marile puteri occidentale, ţara noastră cedează cele trei teritorii româneşti. Tot în vara anului 1940, sovieticii ocupă Ţările Baltice, Expansiunea rusească, întreruptă un timp, reîncepuse.
Atacând Uniunea Sovietică, în iunie 1941, nemţii au mizat pe un succes rapid, similar cu cel obţinut prin "blitz-krieg" în Polonia şi Franţa. N-a fost aşa şi, în realitate, s-a repetat aventura nefericită a lui Napoleon din 1812, iar la capătul unui război care a durat 4 ani şi a secerat milioane de vieţi de ambele părţi, Germania a fost zdrobită. Incontestabil, în obţinerea victoriei, a contat foarte mult ajutorul masiv în echipament de război, acordat de americani, deschiderea frontului din Italia (1943) şi Franţa(1944) precum şi bombardamentele nimicitoare efectuate de aliaţi asupra oraşelor germane. Din nefericire, România a participat la războiul împotriva URSS, la început pentru a elibera Basarabia răpită în 1940, iar apoi, conform logicii implacabile a războiului, pe câmpiile nesfârşite ale Rusiei, până la Stalingrad, dar a întors armele împotriva Germaniei în august 1944. Câştigarea războiului alături de aliaţi, a constituit un excelent prilej pentru ruşi de a trece la înfăptuirea visului lui Petru cel Mare. şi nu au ratat acest prilej. Ne respectând obligaţiile luate faţă de aliaţii occidentali, în 1944-1945 trupele sovietice te-anexează ţările Baltice, ocupând de asemenea Polonia, România, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Austria până dincolo de Viena precum şi o mare parte din Germania. În toate aceste ţări, exceptând Austria, sunt instalate regimuri comuniste obediente faţă de Moscova. Nicicând, Testamentul lui Petru cel Mare nu fusese mai aproape de realizare...

În faţa expansiunii sovietice, statele occidentale reacţionează formând Alianţa Nord-Atlantica (1949), în scopul de a proteja lumea liberă de pericolul comunismului imperialist rusesc. Europa e împărţită în două prin teribila "cortină de fier" sovietică, iar în spatele ei, popoarele subjugate de dictatura comunistă, inclusiv cele din URSS, plătesc un preţ înspăimântător pentru realizarea visului lui Petru cel Mare: milioane de oameni sunt ucişi pentru opoziţie anticomunistă reală sau imaginară, iar sărăcia, mizeria, propaganda terifiantă otrăvesc viaţa celor din "lagărul socialist". Influenţa internaţională a acestuia sporeşte necontenit cuprinzând, după 1948, imensa Chină iar, după 1950, ţări din America Latină, Africa, Orientul Apropiat şi Îndepărtat.
Numai formidabilul efort politic şi militar al lumii libere, condusă de SUA, a putut opri realizarea punctului 13 din Testamentul lui Petru; "Imperia lumii".
Proiectul nebunesc al desfrânatului ţar avea însă o slăbiciune fundamentală pe care nici el şi nici urmaşii săi nu o luaseră în calcul; imposibilitatea de a ţine, pentru foarte mult timp, în chinga unei terori demenţiale, sute de milioane de oameni. După mai bine de 40 de ani de dictatura feroce, în care căpeteniile comuniste au angajat cea mai mare parte a efortului Rusiei şi ţărilor satelite spre înarmare, spionaj, terorism intern şi extern, diabolicul mecanism al expansiunii mondiale s-a gripat iar, după 1989, imperiul a început să se dezintegreze. Două mari personalităţi au contribuit în mod decisiv, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, la renunţarea treptată a expansionismului rusesc; Mihail Gorbaciov – liderul partidului comunist al URSS şi Ronald Regan – preşedintele SUA. Primul a înţeles că Rusia a pierdut cursa înarmărilor şi competiţia economică cu occidentul şi a orientat conducerea comunistă spre democratizare şi transparentă, acceptând totodată ieşirea de sub tutela sovietică a ţărilor satelite Moscovei.
Cel de-al doilea a desăvârşit capacitatea militară a Statelor Unite, negociind cu URSS de pe poziţii de forţă dar şi cu o excepţională abilitate. Prăbuşirea "cortinei de fier" din Europa a dus la sfârşitul războiului rece care a marcat istoria lumii timp de aproape 50 de ani şi, în pofida multor conflicte şi ameninţări locale care existau încă, se părea că omenirea va intra într-un proces de pacificare şi normalizare a relaţiilor dintre marile puteri. Destrămarea Uniunii Sovietice în anul 1991, urmată de desprinderea de Rusia a Ucrainei , Belarusiei, Republicii Moldova, Ţărilor Baltice, Georgiei, Armeniei, Kazahstanului, Uzbekistanului şi Turkmenistanului a însemnat falimentul politicii de expansiune a Rusiei, începută sub Petru cel Mare şi continuată aproape fără încetare timp de mai bine de două secole şi jumătate. Diminuată teritorial, dar eliberată de povara cursei înarmărilor şi având în Siberia un imens teritoriu cu uriaşe resurse naturale neexploatate, Rusia ar fi putut să se îndrepte – pentru prima oară în istoria ei – spre construirea unei civilizaţii moderne şi a unei societăţi libere şi democratice. Se părea că preşedintele Elţân, artizanul desfiinţării comunismului în Rusia, va angaja ţara pe un drum nou, paşnic, renunţând la visurile nebuneşti ale lui Petru I. N-a fost însă să fie aşa ! Urmaşul lui Elţân, Vladimir Puţin a reîntors treptat roata istoriei şi, în 8 ani de mandat, a readus Rusia acolo unde se afla înainte de Mihail Gorbaciov. Politica autoritară, dispreţ faţă de libertăţile cetăţeneşti, o nouă politică de înarmare masivă, ostilitate faţă de Statele Unite şi aliaţii săi, sprijinirea terorismului internaţional – noul mare pericol al omenirii – toate acestea fac din Rusia anului 2007 o ameninţare pentru pacea lumii. Ameninţarea este cu atât mai mare, cu cât Puţin are sprijinul efectiv al majorităţii populaţiei. Morbul grandorii şi al cuceririi lumii, semănat în conştiinţa naţiunii ruse de către Petru cel Mare, se dovedeşte a fi, peste veacuri, insidios şi persistent!
Rusia şi România
De-a lungul ultimelor trei secole, ţările Române au stat în calea expansiunii ruseşti spre Balcani şi Marea Adriatică. Nenumăratele războaie purtate de Rusia cu turcii au avut şi scopul de a stăpânii sau chiar a anexa aceste ţări, răpirea Basarabiei în 1812, 1878, 1940 şi 1944 reprezentând doar un pas în realizarea acestui scop.
Regimul comunist instalat prin forţă şi teroare în România în anul 1945 a însemnat înrobirea economică şi politică a ţării noastre şi puţin a lipsit ca ea să fie efectiv anexată Uniunii Sovietice.

Nenorocirile aduse de ruşi în România, jaful criminal, genocidul economic şi cultural, sutele de mii de oameni aruncaţi în temniţe şi ucişi din ordinul Moscovei ne arată adevărata faţă a politicii ruseşti faţă de ţara noastră. După 1991, în condiţiile destrămării Uniunii Sovietice şi proclamării independenţei Republicii Moldova , ruşii au încurajat regimul separatist de la Tiraspol, menţinând pe teritoriul ei armata a 14-a, ca un instrument de intimidare şi ameninţare împotriva guvernului de la Chişinău şi a României. Ucraina, fosta componentă a Rusiei şi a URSS, manifesta şi ea tendinţe ne amicale faţă de România prin construirea abuzivă a canalului Bâstroe ce ameninţa flora, fauna şi navigaţia normală în zona Deltei Dunării, iar exploatarea ilegală a hidrocarburilor din platoul continental al Insulei şerpilor aduce grave prejudicii ţării noastre. Nu e un secret pentru nimeni ca ruşii şi ucrainenii (tot un fel de ruşi) privesc cu dispreţ şi ostilitate mândria noastră de urmaşi ai Romei. Pentru Voronin – omul de la Chişinău al Moscovei – în Basarabia nu se vorbeşte româneşte ci "moldoveneşte" adică o limbă slavă, pe un teritoriu slav, prelungire a marii Ruşii.
Există opinii, recent publicate în presa noastră, privind necesitatea corectării "erorilor" de după 1990 a politicii României faţă de Rusia. După părerea unor foşti diplomaţi, aceste "erori" constau în ne valorificarea posibilităţilor de a colabora amical cu marele vecin de la răsărit, a cărui prietenie ar fi benefică ţării noastre, pe plan economic, politic şi cultural. Fără îndoială că orice acţiune care poate duce la îmbunătăţirea relaţiilor românizase este salutară. Dar umbra lui Petru cel Mare şi a Testamentului său ne obligă să fim prudenţi şi realişti. Recenta criză a relaţiilor dintre România şi Republica Moldova, cu consecinţe dureroase în primul rând pentru fraţii noştri de peste Prut, este fără îndoială comandată de la Moscova. Aşa cum, la punctul 3 al Testamentului său, Petru cel Mare îi învaţă pe urmaşii săi să se amestece "în toate pricinile şi dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele ţări care fiind mai aproape, interesează mai cu seamă". Iar Moldova, din nefericire, e foarte aproape de Rusia ... şi, în calea ei ...

Bibliografie

George Catisanu: "Puţin şi moştenirea Testamentului lui Petru cel Mare", w.w.w. jurnalul.ro/forum/lofiversion/index.php/1842.html.

Roman L.: "Testamentul lui Petru cel Mare", Editura Tipografia Buciumului, Iaşi, 1892

*Am păstrat, pe cât a fost posibil, textul apărut la Iaşi în 1892 şi reprodus pe internet de George Cautisanu, apărând doar unele prescurtări care nu modifică sensul

sursa:http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/testamentul-lui-petru-cel-mare-115749.html

Vitamina D

Dezvăluiri extraordinare despre vitamina D


Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D, această epidemie fiind de o astfel de profunzime şi gravitate încât, face ca gripa porcină H1N1 să pară doar o simplă răceală. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a altori boli grave precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.

Un nou studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism.

Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că “Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.”

Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism. Acest lucru susţine teoria prezentată cu mulţi ani în urmă aici în Natura lNews, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimiii operează în corpul uman.
Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici…

Activatorul sistemului imunitar

Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin “armarea” celulelor T astfel încât acestea să combată infecţiile.

Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi virusurilor. Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie “armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism.

Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră: Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.

De fapt, persoanele care au decedat din cauza H1N1 sufereau de deficienţa de vitamina D. Practic ele nu mai beneficiau de protecţia oferită de sistemul imunitar, fiind astfel ţinte uşoare pentru gripa porcină.

Aceste descoperiri legate de “armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în “Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că “Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum.” (Sursa: UK Telegraph).

Se pare însă că CDC şi WHO ignorează complet această cercetare, altfel ar fi recomandat vitamina D pentru combaterea epidemiei H1N1 în locul injecţiilor de vaccin. Vitamina D ar fi fost mult mai eficientă (şi mai puţin constisitoare) în lupta împotriva epidemiei decât vaccinurile, mai ales că aceste vaccinuri nu îşi exercită efectul doar în cazul unei reacţii din partea sistemului imunitar, iar pentru această reacţie prezenţa vitaminei D este indispensabilă în organism!

Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neuorologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.

Numitorul comun al afecţiunilor

Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţa renală suferă la unison de deficienţa de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă.

De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta “industria de asistenţă medicală” orientată spre profit, care domină medicina occidentală a zilelor noastre.

Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer).

Acesta ar putea fi motivul pentru care, atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer (şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină având scopul de a înspăimânta oameniii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D.

Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.

În mod similar, FDA nu are niciun interes ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D, deoarece consumatorii bine informaţi ar consuma în mod inevitabil mai multe suplimente de vitamina D, reuşind astfel să prevină tot feluri de boli şi afecţiuni, pe care industria farmaceutică se bazează în continuare pentru profiturile sale de monopol. Fiecare pacient care ia vitamina D, induce o pierdere financiară, reprezentând banii plătiţi pentru medicamente în tratarea cancerului, diabetului sau afecţiunilor inimii.

La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc, ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate “în căutarea remediului pentru cancer”, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.

Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să “gonească după un remediu” sau “să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie “vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale.

Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!
Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor.

NCI nu recomandă vitamina D şi nici fundaţia Komen for the Cure. AHA, AMA, ADA şi FDA toate refuză să recomande vitamina D, în schimb promovând din toate puterile medicamentele sintetice, patentate, aducătoare de profituri uriaşe şi care nu vindecă nimic.

În principiu, în industria de asistenţă medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie depinzând de bolile amintite pentru a le aduce profituri. Şi bineînţeles, această tăcere va persista, deoarece companiile au scopul de a genera profit, şi dacă faci parte dintr-o afacere care scoate bani de pe urma bolilor, de obicei nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze gratis.

Dintr-o perspectivă orientată spre profit, educarea oamenilor despre vitamina D, nu are niciun sens din unghiul de vedere al industriei de asistenţă medicală. Ei profită (ca de obicei) de pe urma oamenilor.


Nu puteţi împiedica vitamina D
Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D: Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este inconstestabilă. Iată nouă adevăruri incontestabile despre vitamina D:

- Majoriatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.

- Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimiii.

- Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau prin expunere raţională la acţiunea razelor solare.

- Produsele de protecţie împotriva radiaţiior solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.

- Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.

- Suplimentele de vitamina D sunt extrem de convenabile. Prevenirea bolilor prin administrarea suplimentelor de vitamina D este o investiţie mică în sănătate care se răsplăteşte de 100 de ori (sau mai mult) prin economisirea cheltuielilor legate de asistenţă medicală.

- Vitamina D este extrem de sigură. Din reacţia oamenilor care îşi administrează suplimente cu vitamina D reiese că, practic nu produce efecte secundare negative, chiar şi la doze zilnice aparent mari precum 4000-8000 IU (de 10 ori mai mare decât RDA-ul – doza zilnică recomandată – curent în America).

- Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.

- Vitamina D reduce dramatic susceptibilitatea la boli infecţioase, precum gripa sezonieră şi H1N1. Vitamina D “declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupa împotriva invaziei virale.

Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…

Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile. Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei. Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.

Mereu şi mereu: vitamina D se dovedeşte a fi mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă decât medicamentele scumpe vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazia (este expus la acţiunea razelor solare).

În plus, spre deosebire de produsele farmaceutice, vitamina D nu dăunează mediului înconjurător. Excesul de vitamina D spălat de ploaie nu contaminează peştii precum produsele farmaceutice.

Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D, ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că reforma în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vreţi într-adevăr să reformaţi sănătatea naţiunii, trebuie să începeţi cu remedierea epidemiei de deficienţă de vitamina D în rândul populaţiei.

Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D… simplu, convenabil şi sigur.

Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.

Tocmai această idee – că pacienţii îşi pot vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmeceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina.

’’Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat’’.

Pictând în apă

sursa: YouTube